Fara nici cea mai mica exagerare, se poate spune ca moartea lui Florian Pittis reprezinta pentru România ceea ce înseamna pentru spiritul universal disparitia unor personaje precum Hendrix, Morrison sau Janis Joplin. Vocea lui Pittis este unica printre vibratiile Universului. Niciodata, nimeni n-a vorbit si nici nu va mai vorbi despre arta în general si despre muzica în special, asa cum a facut-o Florian Pittis. Atunci când te aflai în preajma lui aveai certitudinea ca esti în preajma unui intelept. Aspectul sau, privirea, vorba, atitudinea, toate amanuntele acestea aveau o încarcatura spirituala deosebita. În preajma lui Pittis, totul devenea dintr-o data foarte important. Într-adevar, vecinatatea lui Pittis te elibera. Si cu atât mai vast este haul ramas dupa el; Pittis mai avea multe de zis. Sunt însirate aici sentimente care nu se doresc a fi patetice, pe care le-am experimentat într-o ora si ceva de dialog cu Pittis si care mi-au fost confirmate si de alti prieteni aflati si ei în acelasi context.
Florian Pittis a vizitat pentru ultima oara judetul Mures cu ocazia Festivalului de Arta Medievala Sighisoara 2006. A cântat atunci alaturi de Ducu Bertzi si Mircea Vintila. Reproducem mai jos fragmente din interviul luat cu aceasta ocazie:
Rep: Domnule Florian Pittis, ce înseamna sa fii hippie în anul de gratie 2006?
Florian Pittis: În esenta, înseamna acelasi lucru ca în anii '60. Sunt trei caracteristici, ajunse lozinci înca de atunci, sau mai exact, mai ales atunci. Toate trei se regasesc în conceptul de libertate. Sa fii liber, sa "sabotezi" în permanenta sistemul si sa stii sa te întinzi atât cât îti ajunge plapuma. Bineînteles ca "sabotarea sistemului" nu înseamna sa fii anarhic. Ideologia hippie nu înseamna anarhie. Înseamna sa-ti pastrezi propriile conceptii în cadrul sistemului…
Rep: Dar si a fi "liber" presupune un anumit t
