Nu e deloc ortodox sa tin macar evidenta celor care trec in lumea umbrelor sau sa ma revolt, doar ca sa pot spune ca exist! Nu ma pot abtine si risc pedeapsa maxima, cu buna stiinta. Niciodata nu am fost de acord cu regulile acestui joc, "pe care-l joci in doi, in trei, in cate vrei", vorba poetului. Ma revolta acest joc, numit Viata, in care am intrat fara sa ma fi intrebat nimeni daca vreau sau nu sa particip si din care voi iesi la fel. Neintrebata. Caci n-am de gand sa ies de buna voie. Tun si fulger si nu stiti ce m-a apucat. Ma supara Batrana Doamna cu Coasa! Pentru ca nu inteleg de ce trebuie sa vina. Veti spune ca gandesc pueril. Aveti tot dreptul sa mi ziceti cum vreti, sa veniti cu explicatii teologice. Tot nu ma veti convinge. Ceva nu e bine facut in tot jocul asta. Ceva nu merge. Ceva e aiurea! Nu e efectul muzicii rock, nu e lipsa de credinta. E nedumerire. Cum pot parasi lumea asta niste oameni care-mi sunt dragi, in speranta ca ne vom revedea undeva, candva, dar nu aici?! Octavian Paler, acel bunic sfatos, pe care nu l-am avut niciodata, cu vocea lui calma povestea despre niste lucruri atat de simple si la mintea cocosului, pe care le pricepeam abia dupa ce le auzeam din gura lui. A plecat la stele. Adrian Pintea. Frumosul si misteriosul haiduc al epocii de aur. Recita cutremurator de frumos. Florian Pittis. Rebelul cu plete, vesnic tanarul nonconformist in blugi… “Nu conteaza cat de lung am parul, important e cat si cum gandesc!” Trei dintre preferatii mei, toti trei cu litera P. Marele conducator de joc a strigat catalogul: Paler, Pintea, Pittis…Si sfarsitul nu-i aici. Je me revolte. Donc j'existe!
Nu e deloc ortodox sa tin macar evidenta celor care trec in lumea umbrelor sau sa ma revolt, doar ca sa pot spune ca exist! Nu ma pot abtine si risc pedeapsa maxima, cu buna stiinta. Niciodata nu am fost de acord cu regulile acestui j
