Profesorul Gheorghe Mustaţă spune că apa din pânza freatică a României este folosită în industria de fabricare a berii, în timp ce oamenii beau apă de suprafaţă, epurată adesea

Profesorul Gheorghe Mustaţă spune că apa din pânza freatică a României este folosită în industria de fabricare a berii, în timp ce oamenii beau apă de suprafaţă, epurată adesea superficial

Apa a generat viaţa şi întreţine viaţa. Dacă vorbim de apariţia unei crize de apă potabilă în lume, atunci această criză nu este provocată de dispariţia fizică a apei, ci, mai curând, de degradarea sa, din cauza poluării. Profesorul Gheorghe Mustaţă oferă, astăzi, cititorilor noştri concluziile studiului său privind situaţia apei potabile din lume şi din România.

În toate apele, de la cel mai mic ochi de baltă până la ocean, pulsează viaţa. Pe verticala apei oceanelor, viaţa este răspândită de la suprafaţă până la adâncimea de 10.000-11.000 metri (în gropile Pacificului).

Diversitatea biologică şi biomasa sunt mult mai mari în Oceanul Planetar decât pe uscat.

Alături de mări şi de oceane, există aşa-numitele ape interioare sau ape continentale, care sunt ape dulci. Apele dulci pot fi stagnante (lacuri, bălţi, iazuri, mlaştini etc.) şi curgătoare (izvoare, râuri, fluvii). Există ape dulci de suprafaţă şi ape subterane. Dacă privim Terra din Cosmos, planeta noastră ne apare irigată la suprafaţă de o reţea fantastică de ape, asemănătoare reţelei de vase sangvine a unei vertebrate. Trebuie să ne imaginăm că o astfel de reţea se găseşte şi în subsol, care şi el este irigat de o reţea complexă de ape.

Ca şi deasupra, în subsol se formează pâraie şi râuri şi se găsesc ape stagnante. Cel mai mare volum de apă dulce se găseşte sub deşertul Sahara, la adâncimi de peste 1.500 m.

Civilizaţia este legată de ape

În istoria formării planetei, atunci când temperatura a