salut, m-am intors din vacanta, unde am dormit, m-am ferit de actualitate, nu am tinut zi de doliu pentru teoctist, am dansat, baut, am vorbit. toate lucrurile simple pe care le redescoperi intr-un concediu bun. Ceea ce va urez si voua.
Si cum m-am intors si am intrat pe blog, m-au enervat citiva comentatori care au tinut sa-mi trimita mesaje cu cit de prost, de bou sint. Asa ca o sa va propun un articol din Guardian despre un nene care n-a stiut si n-a vrut sa intretina o relatie buna cu secta de multe ori plebee si usor manipulabila a internautilor. exista acolo un pasaj absolut înduioşător despre ura pe care o declanşează Andrew Keen cu doar cîteva gînduri despre superficialitatea Wikipediei, despre transformarea conţinutului în spam şi despre faptul că nimeni nu mai vrea să cumpere conţinut. E linşat de comentatori de serviciu şi nu-mi provoacă neapărat milă, dar mă face să pun alături nişte observaţii:
- e foarte mult chef de invectivă la adapostul anonimatului. Moartea autorului a fost urmată de moartea identităţii criticului
- esenţa criticii (chiar a înjurăturii) este asumarea identităţii.
- eu nu prea citesc comentariile si milioanele de tone de ginduri clişeizate de prin reviste, ziare sau bloguri. cind o fac, observ ca foarte putini chiar citesc “pretextul”. Toti sint in mare graba sa-si depuna gindurile exact in locul ala, sa marcheze teritoriul. Mai toti pindesc de fapt tema care sa-i excite si nu vreun text care sa merite: c-o fi Basescu sau Tariceanu sau Patriciu
- netul a adus cu sine o inflatie de “parerea mea” care e, din pacate, de prea multe ori “parerea noastra”
mai am si altele dar nu mai am kef acum. ma acomodez mai greu dupa vacanta. injurati observatiile de pina aici. inca o observatie: un neajuns infinit e ca accesul universal la expresie da impresia de democratie si justete. E departe de a fi adevarat. N
