Fotbal in Babilon Citeva episoade din startul Ligii I. Stadionul lui Dinamo e inchis doua etape, iar "ciinii" evolueaza, bine mersi, pe propria arena, dupa apel. Doi jucatori nemteni vad cartonasul rosu insa joaca in urmatoarea runda, fiind gratiati. Gigi Becali il face pres pe seful arbitrilor, pe motive de spagi, si iarasi nu se intimpla nimic. Timisoreanul Plesan da gol Iasului in prima runda, iar simbata poate juca iarasi impotriva Politehnicii, in alt tricou. Campionatul e la a treia runda iar Liga si Federatia se bat inca pentru comisii! Mai trebuie amintite alte motive pentru a demonstra ca fotbalul romanesc ramine bolnav, in ciuda cresterii valorice a jocului propriu-zis?
Din pacate, insanatosirea nu poate aparea pina nu sint indeplinite doua conditii minime: stabilirea unor regulamente care sa nu lase loc de echivoc si, mai ales, aplicarea ferma a legilor stabilite. Pentru aceasta insa e nevoie de o reforma totala, pentru ca e greu de crezut ca vreo comisie subordonata celebrilor Nasu' sau Mitica va avea, de exemplu, curajul sa depuncteze vreodata pe Steaua ori Dinamo pentru declaratii defaimatoare ale sefilor acestora, asa cum stipuleaza regulamentele in vigoare! Iar cind vine vorba de reforma, aceasta e limpede ca nu poate fi aplicata decit de persoane noi, sefii comitetelor sau comitiilor federale, presedintii, arbitri si jucatorii "destepti" din vremurile Cooperativei neavind cum sa-si schimbe decit functiile si, poate, parul. Nu si naravurile!
Exemplul incercat de Lupescu in arbitraj, singura sansa de a taia increngaturile unui sistem bazat pe patriarhat, bolnav de la radacina, poate fi un inceput. Iar daca experimentul va reusi si va contamina celelalte laturi ale complexului fenomen ce se numeste fotbalul, atunci, poate, va veni o vreme in care arbitri precum Zotta vor termina cursa de sprint facuta cu Gino Iorgulescu in afara fotbalului, n
