Patru milioane si jumatate de salariati, dintre care 1,2 milioane bugetari. Prea multi la stat, repeta insistent, de vreo doua zile, ministrul Muncii, Paul Pacuraru. Prea multi bani de la buget pentru sustinerea lor, deci circa 120.000 dintre ei zboara pina la sfirsitul anului. Cine pleaca? Pai, in primul rind nu functionarii publici, nu profesorii, nu cadrele medicale. Si atunci, cine spune totusi adio scaunului caldut, spagutii, lefusoarei sigure, de multe ori chiar nemeritate? Cine va fi fraierul sa renunte fara scandal la delegatii, deplasari, perfectionari in tara si strainatate, la definitivari de studii pe banii nostri ai tuturor? Greu raspuns, nu? Dar la gradul de nesimtire la care au ajuns lucrurile, e clar ca o curatenie din temelii a sistemului trebuie facuta. Cum, necum, Guvernul va fi nevoit sa identifice structuri supradimensionate, agentii, servicii sau directii ce pot fi restructurate. E un lucru de bun simt avind in vedere eforturile si sacrificiile pe care fiecare dintre noi le facem pentru a le asigura lor un salariu, de cele mai multe ori, cu mult peste ce ofera sistemul privat. Spuneam deci ca intr-un fel sau altul problema trebuie sa se rezolve, numai ca, ma intreb eu, oare ce criterii vor stabili guvernantii nostri astfel incit sa poata tria doar acele persoane a caror disponibilizare sa nu stirneasca prea multe orgolii. Pentru ca, nu e un secret, este o traditie in Romania ca postul de bugetar sa fie, parca, "ereditar". Sint rare cazurile in care intr-un birou colegii nu sint rude, sau nu sint rudele unui mare sef. Daca vrem sa fim siceri, recunoastem: in Romania, "nepotismul" este inca la putere, arborele genealogic fiind si acum un punct esential in CV-ul de candidat, mai ales in administratie. Nu ma credeti, verificati oricare institutie sau primarie din judet, inclusiv pe cea a municipiului, si veti vedea cite sotii, fii - fiice, cumnati -