Au romanii o idee clara despre ce inseamna bunastarea intr-o societate moderna? Aici confuziile abunda. Unii stiu ca nu este de ajuns ca preturile sa creasca mai incet pentru a li se schimba standardul de viata. Caci un nivel de viata decent implica cel putin hrana, imbracamintea, conditiile de locuit, starea spitalelor, a scolilor, calitatea serviciilor in general si calitatea petrecerii timpului liber. Altii reduc bunastarea la ce au in camara. Prea putini insa au inteles ca bunastarea nu poate fi - si nu va fi niciodata - una pentru toti. Oricum va evolua economia romaneasca, in Uniunea Europeana, oricum va inainta societatea noastra, unii vor avea mult si altii putin. Important este insa ca partea celor care au putin sa fie rezonabila: o bunastare decenta. Iata tinta ce trebuie lovita.
Am putea avea mai multa bunastare? Bineinteles. Dar n-o avem pentru ca munca nu este inca bine organizata. Pentru ca productivitatea este inca modesta. Si, mai ales, pentru ca produsele romanesti nu au ajuns la nivelul cerintelor lumii de astazi. Din aceste cauze, in primul rand, cresterea veniturilor populatiei intarzie, fapt ce amana sporirea puterii de cumparare. Efectul imediat: consumul, chiar daca a inceput sa aiba o dinamica pozitiva, nu a ajuns sa fie inca o locomotiva puternica a cresterii bunastarii.
Normal ar fi ca, si la noi, consumul sa determine productia. Sub toate aspectele: structuri, sortimente, calitate, cantitate. Dar nu-i asa. O buna parte din productie nu tine seama de cerere, indicator ce implica nevoi de consum + rigori calitative ale consumatorilor + resurse financiare care sa faca solvabile atat trebuintele stringente, cat si dorintele, placerile, chiar si capriciile, ca doar oameni suntem, nu roboti. Si pentru ca este ignorata aceasta realitate, importante cantitati de produse ajung sa zaca in stocuri, in timp ce populatia alearga dupa bun