"Intr-o vineri, spre amiaza – era pe data de 20 iulie 1714 – cel mai frumos pod din Peru se rupse, precipitand in prapastia de sub el cinci calatori." Asa incepe unul dintre cele mai tulburatoare romane ale secolului al XX-lea, "Podul de la San Louis Rey". Scris in 1927 de americanul Thornton Wilder, romanul a primit premiul Pulitzer in 1928 si a fost ecranizat in 1929. De atunci s-au mai facut cateva filme dupa aceasta poveste, ultimul in 2004, cu Robert De Niro.
De ce-i tulbura atat de mult pe oameni caderea podurilor? Probabil pentru ca atunci cand se prabusesc, de uzura sau de batranete, podurile antreneaza cu ele in moarte, aproape sistematic, si cativa oameni. E ca si cum podurile n-ar vrea, sau n-ar putea, sa moara singure.
Asa s-a intamplat pe 1 august anul acesta si cu podul care s-a prabusit in Statele Unite, mai precis la Minneapolis. Un pod rutier peste fluviul Mississippi care s-a rupt dintr-odata, la o ora de varf, atragand cu el in apele fluviului vreo 50 de automobile. Victimele au acum in comun acest lucru misterios: faptul ca s-au aflat impreuna in acelasi loc in cel mai nefast moment posibil. Ironia sortii, podul nu era nici macar considerat foarte batran, fusese construit cu 40 de ani in urma, iar unele reparatii erau prevazute pentru el in 2020.
Probabilitatea, pentru fiecare dintre noi, de a ne afla pe un pod chiar in momentul in care acesta cedeaza din cauza uzurii, aceasta probabilitate deci este aproape egala cu zero. Dar nu si egala cu zero, dovada ca podurile fac, din cand in cand, victime. Din 1999 incoace au avut loc in lume peste zece astfel de accidente sau catastrofe. In ianuarie 1999 un pod lung de 180 de metri s-a prabusit in China, provocand moartea a 40 de persoane. In martie 2001 un pod rutier s-a prabusit in Portugalia, provocand moartea a 58 de persoane. In iulie 2002 si-au pierdut viata 14 persoane care se
