Trebuie să ştim să ne protejăm interesele inăuntrul unei Uniuni cu varietate şi geometrie variabilă in creştere; să ştim să ne protejăm intr-o lume cu pericole nonconvenţionale tot mai diverse, cu fundamentalism şi naţionalism in resurecţie, cu proliferare de state eşuate şi arme de distrugere in masă, cu anarhie multă, cu posibile/probabile conflicte militare legate de controlul asupra resurselor epuizabile etc.
2007 nu trebuie privit in mod izolat; fără 1989 nu ar fi existat 2007. Trecerea la economia de piaţă şi mersul către o democraţie liberală işi au originea in prăbuşirea Cortinei de Fier. Apartenenţa la Uniune poate fi un pariu căştigător pentru o Romănie care a mai trecut prin episoade de modernizare (incepănd cu generaţia paşoptistă), incercănd să reducă decalajele faţă de vestul Europei. Deşi Uniunea se confruntă cu dificultăţi majore izvorăte din gestionarea unei complexităţi in creştere, imbătrănirea demografică, criza statului asistenţial, ascensiunea economică formidabilă a Chinei (mai ales), Indiei etc., pe fondul noilor tehnologii informaţionale şi comunicaţionale, Romănia poata capitaliza aderarea in folosul ei - prin modernizare instituţională (aici intră funcţionarea statului de drept, a controalelor reciproce instituţionalizate), asimilarea intensă de tehnologii noi, dezvoltarea infrastructurii şi, nu in cele din urmă, investiţii mari in educaţie.
Unii amintesc experienţa Irlandei. Ei omit să adauge că Irlanda este o ţară mică, unde se vorbeşte engleză, care a beneficiat de o politică publică deşteaptă la un moment dat; nu intrarea in UE, automat, a inscris-o pe magistrală. Spania, după perioada franchistă, este mai aproape de condiţiile structurale ale Romăniei. Şi noi avem o economie de scară medie, complexă, plasată intr-o extremitate a UE (ceea ce reliefează miza căilor de transport), cu o dualitate proemine
