Portretele postume facute fostului Patriarh Teoctist in presa pastreaza discretia fata de elementele problematice din biografia acestuia. "De mortuis nil nisi bonum", suna in latina o formula celebra, cu paternitate incerta, preluata in limba romana, ca si in majoritatea celorlalte limbi ale pamintului, unde s-a transformat in credinta populara si practica publica. A-i vorbi numai de bine pe cei morti a devenit o datorie naturala, un ritual al bunei cuviinte larg acceptat si, uneori, o obligatie.
Formula vrea sa spuna, printre altele, ca moartea are, cel putin pe termen scurt, un efect amnistiant. Ea face uitate pacate, edulcoreaza reprobabilul si detensioneaza controverse. Ne cere sa trecem cu vederea lucruri care ieri ne apareau ca scandaloase. Ne indeamna sa iertam fapte care ni se pareau de neiertat. Arata catre jumatatea plina a paharului, catre portiunea recuperabila, utilizabila din biografia celui decedat.
Portretele de uz public facute raposatului Patriarh Teoctist in mass-media au respectat intocmai acest ritual. In semn de respect pentru memoria acestuia, ziaristii, intelectualii, clericii chemati sa-l evoce au trecut sub tacere versantul neguros al biografiei fostului inalt ierarh ortodox. Foarte putini au fost aceia care au pomenit de implicarea lui Teoctist, ca tinar legionar, in rebeliunea legionara din ianuarie 1941, cind a participat la devastarea sinagogii "Resit Daath" din Bucuresti, de pe strada "Mitropolit Antim Ivireanu" (actualul Bulevard Unirii). Acest fapt l-am relevat pentru prima data in ianuarie 2001 in "Ziarul de Iasi" (pe atunci "Monitorul"), pe baza unui document descoperit in arhiva SRI de catre Dorin Dobrincu. Cercetari ulterioare au scos la iveala numeroase alte documente din fondurile Securitatii si PCR care confirma informatia. Anul trecut am consultat dosarul de cadre al fostului Patriarh, care mentioneaza, de asemenea,
