Economia creşte de şapte ani încoace, democraţia se consolidează şi ni s-a deschis şi uşa UE. Deşi toată lumea pare mulţumită, destule organizaţii nonguvernamentale s-au trezit că performanţele României le-au subţiat conturile. Asta, pentru că unii finanţatori tradiţionali le-au părăsit pentru suratele din Balcani sau Caucaz. Închipuiţi-vă că vă treziţi mâine şi străzile marilor oraşe au fost invadate, peste noapte, de bătrâni jerpeliţi cu priviri goale,

Economia creşte de şapte ani încoace, democraţia se consolidează şi ni s-a deschis şi uşa UE. Deşi toată lumea pare mulţumită, destule organizaţii nonguvernamentale s-au trezit că performanţele României le-au subţiat conturile. Asta, pentru că unii finanţatori tradiţionali le-au părăsit pentru suratele din Balcani sau Caucaz.

Închipuiţi-vă că vă treziţi mâine şi străzile marilor oraşe au fost invadate, peste noapte, de bătrâni jerpeliţi cu priviri goale, de copii părăsiţi de părinţi, murdari, gălăgioşi şi agresivi, de alcoolici puţind a băutură şi a urină, de drogaţi cu ochi tulburi şi mişcări înşelătoare. Ar fi doar unul dintre semnele că ceva este în neregulă cu ONG-urile autohtone. Un alt indiciu ar putea fi că nimeni n-ar mai strânge gunoaiele pe care le lăsăm cu dezinvoltură în urmă peste tot unde mergem, indiferent că e vorba de vârful Carpaţilor, de Deltă sau de pădurea de la marginea oraşului, unde ne facem grătarul. Ori că cea mai mare parte a programelor şi proiectelor culturale pe care ne-am învăţat să le ştim aproape, pur şi simplu, nu ar mai exista.

E drept că asociaţiile şi fundaţiile româneşti au fost folosite în numeroase cazuri pentru a eluda taxele vamale sau restricţiile la înmatricularea unor autoturisme cumpărate din străinătate. Sau pentru a pune mâna pe un sediu cu chirie ridicolă în buricul târgului. Sau, pur