- Social - nr. 154 / 9 August, 2007 In fiecare an la 10 august ne amintim cu dragoste si respect de artistul desavarsit, George Enescu. Copilul genial al tarinelor moldovenesti a invatat de la 7 ani tainele marii compozitii in Viena, capitala muzicala a lui Haidn si Mozart, Beethoven, Shubert si Brahms. Cunostea de mic vioara. Baietelul dolofan avea o infatisare de copil dragut, dar cand manuia arcusul cu dexteritate si inspiratie de strune devenea impunator prin siguranta unui autentic maestru. Iata cateva din amintirile sale: "La inceput luam strujeni de papusoi, le rupeam frunzele si cantam din doi hlujani. Incepusem sa-i zic si dintr-o scripca din scandura cu trei strune. Apoi, s-a comandat "violina" mica, anume pentru mine… Dupa o vizita ce o facusem intr-o zi, la Iasi, lui Caudella, tata m-a amenintat ca-mi ia "violina" cea mica si ma trimite la pascutul gastelor. In cateva ceasuri am invatat atunci notatia muzicala". Mai tarziu, Caudella intuise geniul lui George Enescu, cu o clarviziune de mare pedagog. Anii s-au scurs si-l aflam pe George Enescu compozitor, dirijor, violonist, pianist si profesor. "Cel mai mult pretuiesc darul de a compune si nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare", afirma artistul. Putini sunt aceia care stiu ca in anii copilariei George Enescu a oscilat intre doua pasiuni: muzica si desenul. Corespondenta adresata parintilor din perioada Vienei, la varsta de 7-9 ani, este deseori impodobita cu desene. Atat de mult l-a atras desenul si pictura, incat a pus mana pe creioane colorate si pe penel, lasand posteritatii veritabile tablouri si portrete (astazi pastrate in Muzeul Enescu din Bucuresti). "Am fost sensibil la culori si la farmecul naturii. Lumea s-a prezentat pentru mine ca un intreg. In muzica descopeream, prin asociatii si anumite amestecuri ascunse, adevarate alchimii launtrice, o parte din pitoresc, de culoare. Am fo