Moartea a fost intotdeauna o sursa de venit pentru cei ramasi in viata. Daca moare o companie concurenta, ii ia imediat clientii si astfel isi mareste profitul, daca o ruda bogata moare, familia mosteneste averea sa. In cazul mortii Patriarhului Teoctist cei care au profitat cel mai mult au fost ziaristii. Sute de pagini si zeci de ore de emisie au avut drept subiect moartea Preafericitului dar si batalia succesorilor pentru postul ramas vacant. Din sete de senzational s-a scormonit prin medicamentele de pe noptiera Preafericitului, un ONG se sesizeaza si cere ancheta si alte zeci de "bombe mediatice". Doctori acuzati de malpraxis, o conspiratie a masonilor se prevede in vizor sau politicieni care isi baga coada in alegerea noului Patriarh sunt doar cateva subiecte care au umplut ziarele si ecranele televizoarelor. Cea mai hazlie descoperire, dupa parerea mea a fost cea a reporterilor de la "Libertatea" care au hotarat ca familia decedatului nu are bani sa ajunga la inmormantare. Cateva babe si cativa mosi au bocit, si-au rupt hainele de pe ei in fata camerelor foto si subiectul a fost gata. Dupa inmormantare, principalul subiect a fost cine-i va urma Preafericitului. S-au vehiculat mai multe nume dintre care acum au ramas doar doua: Mitropolitul Daniel al Moldovei si Bucovinei si Inalt Prea Sfintitul Teofan, Mitropolitul Olteniei. Cei doi au inceput o apriga campanie electoralo-bisericeasca, fiecare incercand sa participe la cat mai multe activitati alaturi de sustinatorii lor. Faptele lor au fost prezentate cu "sfintenie" pe site-urile oficiale ale institutiilor conduse de fiecare in parte. CNSAS s-a implicat si el in aceasta lupta anuntand ca va cerceta la sange trecutul comunist al candidatilor, dar pentru ca amandoi au avut inainte de 1989 burse in strainatate, nu banuiesc CNSAS-ul in stare de o cercetare serioasa. Pronosticul meu, mai ales ca am si n