I-am propus directorului unui canal tv o emisiune săptămănală cu titlul "Zece lucruri bune şi frumoase intămplate in Romănia".

Cănd a fost să-i spun insă care ar putea fi subiectele pozitive, in stare să ne ţină măndri că suntem romăni, mi-am dat seama că, in afara acelei emisiuni, alte nouă subiecte nu mai vedeam. Am propus zece - i-am zis directorului - deoarece unele cifre au o putere hipnotică. Unu, trei, cinci, şapte, zece... Ar fi bine, aşadar, să avem zece lucruri de tot interesul, care să arate că noi, romănii, nu trebuie să ne culpabilizăm tot timpul. Că e de ajuns să ne preocupe chestiunea, ca să-i descoperim pe indivizii excepţionali in jurul nostru. Şi chiar acolo unde ne aşteptăm mai puţin.

Evident, a zis directorul, emisiunea ar putea să se numească şi "Şapte lucruri bune şi frumoase..." Sau, poate, "Cinci lucruri bune şi frumoase". L-am aprobat. Şi nu fiindcă era director. Dacă mi-ar fi cerut să-i dau pe loc un exemplu de intămplare esenţialmente pozitivă, de natură să dovedească adevărata fire a romănului, calităţile lui indelung ignorate sau nepuse in valoare de televiziunile noastre, aş fi ezitat. I-aş fi spus: "Staţi să mă găndesc puţin". De fapt, am inceput să mă găndsc, care ar fi putut fi subiectele demne de toată stima ale săptămănii, atăt cele povesite in ziare căt şi cele de la buletinele de ştiri tv, numai din clipa in care mi-a venit ideea emisiunii. Dar prin cap, ca un făcut, nu-mi treceau decăt accidentele in lanţ de pe autostrăzi. Şi sinuciderile. Şi babele violate de vecini alcoolici, şi copiii legaţi cu lanţuri de picioarele patului. Şi şatrele de hoţi de la marginea Romei. Cele zece - sau şapte sau cinci - evenimente minunate, care s-ar fi putut petrece intr-o săptămănă, nu aveau cum să fie altele decăt accidentele, violurile, sinuciderile şi samavoliciile care nu s-ar fi petrecut timp de o săptămănă. Iar emisiu