Consumul reprezinta unul din criteriile principale in alegerea unui automobil pentru clientii care isi doresc un automobil economic si nu numai.
Pentru a usura intr-o anumita masura luarea unei decizii, si speculand potentialul de marketing, producatorii auto au decis sa afiseze valoriile medii pentru consumul inregistrat la o suta de kilometri pentru modele proprii. In practica, insa, valoriile declarate nu sunt intotdeauna inregistrate si de soferi in exploatarea cotidiana a unui automobil.
Primele prevederi legate de declararea unei valori medii a consumului au aparut inca din ani '70 datorita crizei petrolului si a primelor semne legate de efectul nociv al emisiilor asupra mediului. Testul initial se facea la o viteza de aproximativ 90 de km/h, o valoare nerealista, considerand ca in oras viteza medie de rulare se situeaza sub aceasta valoare, iar pe autostrada majoritatea soferilor adopta o viteza superioara.
Incepand cu 2001, in Uniunea Europeana s-a introdus o metodologie de testare unica pentru toti producatorii. Testul se presupune a fi mai reprezentativ pentru conditiile actuale de trafic decat precedentele realizate de-a lungul anilor . Producatorii auto sunt obligati, conform normelor europene, sa afiseze aceste valori pe materialele publicitare si banerele de promovare ale propriilor produse.
In varianta actuala testul se realizeaza in conditii de laborator, pe un banc de probe automobilul ruland pe role ce simuleaza rezistenta la inaintare a unui drum normal, autoturismele nefiind evaluate in traficul real. Determinarea unui consum mediu se desfasoara in doua etape, prima etapa presupune rularea cu motorul rece si cu o viteza nu mai mare de 50 de km/h, dar constanta pe distante de circa 4 kilometri, simuland mai multe porniri si opriri, conditii asemnatoare cu condusul in oras, in viziunea cercetatorilor.
In a doua etapa
