Departe de a fi zile de piosenie si rugaciune, de post (Sfinta Maria) si smerenie in fata mortii neasteptate, la inceputul saptaminii trecute, a PF Patriarh Teoctist, televiziunile s-au intrecut, care mai de care, sa ne arate cum se face treaba in Romania. O treaba ca lumea, nu asa, de florile marului sau bananelor. Cum in doua, trei zile, nu mai mult, se aduna zeci, sute de mii de tone de gunoaie. Ba mai mult, ca in basme, apar si flori peste noapte, asa cum rasareau si in Piata Universitatii, curatata de mineri si rapid inflorita cu sprijinul autoritatilor locale.

Culesul gunoaielor intr-o frenezie ce amintea de campaniile de cules bumbac din Tadjikistan, Turkmenistan si Kazahstan atingea clipele de epopee din Cuba lui Castro cind pentru culesul trestiei de zahar se adunau si voluntari din lumea intreaga. Ce am vazut la televizor amintea de vremurile lui Ginghis Han si Soliman Magnificul. Sute de utilaje de mare tonaj, escavatoare, buldozere, incarcatoare (astea au cupa si nu lama, primele imping, celelalte incarca, ceea ce nu este acelasi lucru pentru firmele unde vedete TV, gen Silviu Prigoana, dau dispozitii de santier) si transportoare, o mobilizare cum nu s-a vazut in Romania de la vizita lui Mao Tze Dun. Si pentru ce? Pentru ca Mai-marelui Romaniei i s-a pus pata pe gunoaiele Romaniei. Nu oricum, nu oricind: a fost premierul Tariceanu suparat pe gospodarii comunelor limitrofe Capitalei ca nu gestioneaza bine mizeriile de pe marginea drumurilor, hop a sarit si presedintele sa arate cum se face treaba la romani. Si cine are autoritate mai mare in stat? Daca-i fura si tema asta premierul cu consilierii lui, asa cum s-a intimplat cu cresterea pensiilor? Si atunci, zis si facut: sa vina baietii constructori la mine. Si au venit, ca din schimbarea periodica a bordurilor si asfaltarile manolice (adica azi turnam, miine spargem) se cladeste viitorul Roma