- Editorial - nr. 154 / 9 August, 2007 Am calatorit mult prin Europa continentala. Cele 14 iesiri , pe parcursul a aproape trei decenii, din care trei cu autocarul, mi-au permis sa o vad la ea acasa, observand-o in diferitele ei ipostaze. Transformari s-au produs si in sanul ei, pentru ca nici ea nu mai este cea de acum 27 de ani, chiar daca, in linii mari a intepenit in limitele acelorasi granite. Excursiile pe cont propriu, si cele mai numeroase, de altfel, mi-au dat cele mai mari satisfactii, ele oferindu-ne posibilitatea unor abateri de la traseu, haladuirii prin zone si locuri mai deosebite ori mai greu accesibile. Poposind pe malul marilor Egee, Marmara, Adriaticii, Ionice, Mediterane, ori la poalele Olimpului sau Pindului, in creierul Alpilor sau in inima Pirineilor, traversand Masivul Central al Frantei, urcand dealuri si coborand in vai, urmand cursul unor ape celebre precum Rhonul si Rhinul, Loara si Sena, Padul si Tibrul etc., cercetand Dunarea la km 0, unde-si aduna cu destula greutate izvoarele din Muntii Padurea Neagra, pentru a incepe epopeea celor 2.860 km, pot afirma fara teama de a gresi, ca avem un continent minunat, inzestrat cu cele mai mari frumuseti ale naturii si care merita vazut si pentru peisajul sau. Referindu-ne la munti ca la o coloana vertebrala, pentru ca in jurul lor au luat fiinta civilizatiile cele mai consistente, cele trei importante masive: Alpii, Pirineii si Carpatii nu seamana nici unul cu altul, fiecare oferind privirii si omului imagini si bogatii inconfundabile. Dar, dintre toate acestea, masivul Alpilor ramane de departe regele incoronat al inaltimilor, ceea ce o dovedeste prin constituirea in jurul lui a celei mai puternice civilizatii europene, dominate de fruntile vesnice de gheata ale Mont Blancului, la temelia caruia a avut acces cele mai bine cotate tari ca: Austria, Elvetia, Franta si Italia. O sedere de cateva zile