- Diverse - nr. 154 / 9 August, 2007 Dupa o noapte petrecuta in compania "glasului rotilor de tren", frant de oboseala, in zorii unei zile ale lunii lui Cuptor, la propriu, am ajuns in nordul Bucovinei, in orasul Milisauti, locul de nastere al mamei mele. Intalnirea cu verisoarele mele Ileana,Veronica, Constanta, Filomele etc., povestiri despre parintii nostri care au trecut la cele vesnice, unii mai devreme, altii mai tarziu, au trezit vechi amintiri. Orasul Milisauti se afla la o distanta de 9 km de Radauti, veche asezare urbana, care se pierde in negura vremurilor. Fosta comuna Milisauti (o perioada Emil Bodnaras), este atestata documentar la 1487 si in timpul domniei lui Stefan cel Mare si Sfant aici s-a construit biserica "Sfantul Procoopie" ale carei ruine se vad si astazi, iar la una din intrarile in cimitir se afla o fantana cu apa cristalina pe care locuitorii asezarii bucovinene o pastreaza cu sfintenie. Cum era si firesc, pentru inceput am facut un scurt popas in cimitirul orasului unde isi dorm somnul de veci dragii nostri parinti, unchi, matusi carora le-am aprins la capatai obisnuita lumanare in semn de respect si veneratie. Emotiile au fost dintre cele mai profunde, dar bucuria vizitarii locurilor unde a vazut lumina zilei mama, dupa o lunga perioada, este greu de exprimat. In centrul orasului bucovinean te intampina o frumoasa fantana arteziana si un frumos monument ridicat de edilii localitatii in anul 2002 in memoria eroilor din Primul si Al Doilea Razboi Mondial. Impunatorul monument este strajuit de un afet de tun, iar pentru a atrage privirile trecatorilor pe una din laturile edificiului se poate citi: "Daca si Scriptura stie ca va fi candva o zi cand pietrele vor vorbi, scriem pe temelie nume ce se vor cinsti din parinti si din copii. Poate unul dintr-o mie pe aici se va opri si cu drag va pomeni." MARIN CALDARARIU - Diverse - nr. 154 / 9 Augu