Iată, pe scurt, un scenariu. Un profesor de istorie a religiilor, ucenic al unui alt savant de renume mondial, este asasinat. Profesorul emigrase de ceva vreme dintr-o ţară comunistă. Unul dintre prietenii săi din tinereţe încearcă elucidarea asasinatului. Nu, nu avem de-a face cu o relatare concisă a sfârşitului lui Ioan Petru Culianu. Exclus. E vorba doar de istoria unor personaje din romanul lui Liviu Cangeopol, Zâmbetul, portret al ţărmului la asfinţit. Profesorul asasinat se numeşte Armand Stoler şi, absolut întâmplător, a scris o carte numită Gnozele dualiste în Occident.
Liviu Cangeopol este mai degrabă cunoscut ca publicist decât ca autor de ficţiune. Originar din Iaşi, adoptat de melting pot-ul american, debutează editorial în volum alături de Dan Petrescu (Ce-ar mai fi de spus) şi colaborează la publicaţii precum Contrapunct, Vatra sau New York Magazine. Zâmbetul, portret al ţărmului la asfinţit, poate fi citit şi în cheie biografică, existând personaje care împrumută detalii din istoria personală a autorului (incluzând aici şi un portret al Iaşiului "de altădată").
Protagonistul, Filip Mircea Gheorghiu (FMG, cum îl numeşte un agent suedez care are în sânge obsesia prescurtărilor) acceptă să investigheze moartea prietenului său Armand Stoler. Chiar dacă această anchetă e mai degrabă un pretext care să rostogolească la vale bolovanul narativ, orice mister care se cere elucidat are toate şansele să capteze de la bun început interesul cititorilor. Interes care, din păcate, dispare foarte repede cu fiecare pagină parcursă.
Capitolele romanului poartă numele câte unui personaj şi par nişte fire care se intersectează de-a valma într-un ghemotoc care se cere descâlcit. Regăsim aici amintiri, fragmente eseistice, povestiri de vise, scrisori, un mozaic eteroclit menit să recompună istoria melodramatică a unor personaje care parcă nu au niciodată p
