Un sondaj alInstitutului de Politici Publice dat publicitatii la sfârsitul lunii iulie pune din nou întrebari legate de reformarea parlamentului si de modificarile textului constitutional care ar fi prilejuite de acestea. Procentele nu sunt nici surprinzatoare si nici frapante prin cresteri sau descresteri: aproximativ 67% dintre cei chestionati doresc un parlament unicameral, 78% se declara interesati de referendumul privind schimbarea modalitatilor de alegere a senatorilor si deputatilor. În plus, doi din trei participanti la sondaj nu au putut indica vreun parlamentar din judetul în care locuiesc, iar patru din cinci au declarat ca nu s-au întâlnit cu parlamentarii circumscriptiei lor în ultimii trei ani. Întrebarea care se pune indaratul primelor constatari - si care, de asemenea, nu este noua, dar furnizeaza o nesfârsita materie de reflectie - este daca se poate ameliora calitatea celor desemnati, prin diverse metode, sa solicite votul popular, în conditiile în care meseria de parlamentar este în democratia româneasca o afacere atât de profitabila si atât de la adapostul bratului reputat lung alDNA sau al altor organisme create si abilitate sa combata constiincios coruptia la nivel înalt. Trecerea la sistemul uninominal - în variantele din ce în ce în ce mai "amendate" pe care reprezentantii natiunii le gândesc - apare de ceva vreme în ochii opiniei publice drept o solutie miracol care îl va educa instantaneu pe parlamentarul român, care-l va responsabiliza si-l va lipi de glia circumscriptiei mai abitir decât orice juramânt de fidelitate. Deputatul român va deveni, odata reforma sistemului electoral adoptata, campionul culturii democratice si promotorul unei noi viziuni asupra practicilor democratice în actiune. Consecventa si rigoarea vor fi farurile calauzitoare ale noii specii de reprezentant ales al natiunii, iar lacatul indecent si ofensator la adresa demo