- Diverse - nr. 155 / 10 August, 2007 Intr-una din diminetile trecute, relatand despre nepasarea paguboasa, uneori chiar despre placerea diabolica, despre pornirile demne de cauze mai bune ale unora de a distruge obiective si statiuni turistice, ridicate inainte de 1989, din truda unui popor intreg, un corespondent al Radioului public se lauda ca el nu-i nici nostalgic, nici adeptul patriotismului si al nationalismului local. Pacat ca tocmai un jurnalist, un formator de opinie, platit din punga statului roman, din banul public, deci, declara, cu emfaza, ca el nu-i patriot si nationalist roman! Daca ar fi fost, cu siguranta ca cele de el relatate acum nu s-ar mai fi intamplat, iar toate cele amintite nu ar fi fost distruse, cu atata nonsalanta, cu atata manie, de insi care nu au nici mama, nici tata, nici tara, nici Dumnezeu! A fi patriot, a fi nationalist, in sensul adevarat si bun al cuvantului, a-ti iubi tara, neamul, vatra stramoseasca, locul nasterii tale si al parintilor, aproapele, nu-i o rusine, cum unii cred si sustin. A fi patriot roman nu inseamna a uri pe cineva. Patriotismul si nationalismul, in aceste vremuri, mai ales, trebuie privite ca notiuni aparatoare ale fiintei si identitatii unui neam, ca pastratoare ale valorilor traditionale, ca vectori ai trezirii constiintei nationale, si nu ca ceva perimat, cum unii trambiteaza din interes si din motive oculte. Daca "iubirea de patrie incepe din familie" (Fr. Bacon), ca "cea dintai virtute a omului civilizat" (Napoleon I), daca "nationalitatea si limba sunt mai scumpe decat libertatea" (G. Baritiu), tinerii de azi si cei care vor veni trebuie sa invete ca "nu suntem nascuti pentru noi, ci pentru patrie". Si, mai cu seama, sa aiba mereu in vedere cuvintele lui Gambeta: "Nimic nu e mai presus decat a fi patriot, inainte de toate"! LAZAR LADARIU - Diverse - nr. 155 / 10 August, 2007 Intr-una din diminetile