Logic, ar trebui ca toate cărţile din colecţiile şcolare de literatură clasică română să fie, prin structura şi prin calitatea capitolelor componente, nişte addende ale manualelor didactice de literatură şi limbă română şi nişte adjuvante ale elevilor în cunoaşterea scriitorilor incluşi în "programa analitică". Logic ar fi să fie, dar adevărul este că, în momentul de faţă, cele mai multe ediţii şcolare de literatură clasică română nu au structuri adecvate scopului pentru care apar. Ca să nu mai aduc vorba tot acum, şi despre calitatea capitolelor ce le compun. îmi propun ca despre calitatea lor să mă ocup într-alt articol.

Fiind destinate, în principiu, instruirii corecte şi complexe a elevilor despre istoria literaturii şi limbii române, fiece carte din colecţiile şcolare - ipotetic pentru că nu toate cărţuliile respective poartă înscrisă pe copertele lor intenţia didactică a editorului ("Bibliografie şcolară", "Clasicii români" etc.) - ar trebui să cuprindă, pe lângă "paginile alese", şi un concis "aparat critic", impus de rigoarea scopului instructiv: 1) - o succintă şi obiectivă sinteză de istorie literară despre valoarea operei scriitorului şi contribuţia ei la evoluţia literaturii şi a limbii noastre literare; 2) - o foarte succinctă biobibliografie, care să-i scutească pe autorul introducerii şi pe cititorul ei de a se poticni de titluri de reviste, de titluri de cărţi şi de date calendaristice; 3) - o scurtă dar explicită, clară, profesională prefaţă filologică, scrisă în colaborare cu autorul introducerii istorico-literare, unde autorii să-şi justifice şi criteriile de alegere a textelor din carte; 4) - câteva, cele mai importante aprecieri critice despre scriitorul editat şi despre opera sa; 5) - o seamă de adnotări sublineare cu caracter documentar (dacă sunt propuse de "paginile alese"); 6) - câteva glose lexicale sau un glosar (dacă sunt necesare).