România este un stat teocratic. Desigur, nu s-a declarat inca pe fata astfel, de frica zbirilor de la Comisia Europeana, dar, asa cum merg lucrurile, nu cred sa mai dureze mult pana cand va fi oficial. Nu credeti? Atunci cum va explicati circumstantele politico-mediatice legate de moartea si inmormantarea lui Teoctist Arapasu, Patriarh al României din 1986? Iata dovezi: E un stat secular acela in care moartea sefului unei Biserici, larg majoritare, dar care nu are caracterul constitutional de "biserica de stat", monopolizeaza media in asa masura incat trei zile aproape ca nu se mai vorbeste despre nimic altceva? E un stat secular si liber acela in care, cu exceptia ziarului România libera si a inca unu-doi comentatori TV (Emil Hurezeanu, Cristian Tudor Popescu), presa si mai ales televiziunile adopta, in jurnalele de stiri mai cu seama, un ton eulogic si obsecvios pana la greata? In care in aceste jurnale nu e prezentata, decat aluziv cel mult, biografia reala, controversabila, a fostului patriarh? In acest timp, numai presa straina relateaza fapte si intamplari mai putin agreabile. E un stat altfel decat teocratic acela in care, cu un asemenea prilej, clerici si laici, ortodocsi si de alte confesiuni, credinciosi si necredinciosi nu sunt invitati sa dezbata public despre rolul Bisericii Ortodoxe de acum si din trecut in societatea româneasca? In schimb, se debiteaza pe toate posturile enormitati teologice, cand nu pure prostii, si sunt continuu rulate imagini care trebuie sa sugereze o imensa drama nationala. Oare stat secular e acela in care toata protipendada politica, de la Basescu la Iliescu, se inghesuie la catafalc, gesticuleaza cucernic, lacrimeaza abundent, si pronunta vorbe ce se vor transportate de fior mistic? Stiu, mi se va spune ca vor sa-i castige pe cei 80% de crestini ortodocsi. De acord, dar exact acesta e un motiv in plus ca sa credem ca teocratia