Luni, 31 iulie, Patriarhul Teoctist a incetat din viata, la varsta de 92 de ani. Patriarhul Teoctist ocupa cea mai inalta pozitie in ierarhiaBisericii Ortodoxe Romane incepand cu 1986. Pe 2 august, presedintele Basescu l-a decorat post-mortem cu Ordinului National "Steaua României" în grad de Colan. Patriarhul Teoctist a fost inmormantat vineri, 3 august, cand a fost declarat doliu national. Moartea patriarhului a scos la iveala inclinatia spre teocratie a institutiilor autohtone. Tonul a fost dat de show-ul mediatic maraton, montat de televiziunile cu raspandire nationala, care a tinut loc de priveghi national si la care s-au inghesuit de-a valma vedete de toate culorile si categoriile. Teoctist a fost transformat post-mortem in erou de mass-media si de politicienii convertiti ad-hoc la ortodoxism: o convertire ipocrita, care tine mai degraba de necesitatile electorale, decat de inclinatiile religioase ale omului politic autohton.Biserica Ortodoxa Romana a cultivat cu insistenta aceasta ipocrizie, reusind chiar sa-l treaca pe Ion Iliescu din categoria liber-cugetatorilor in cea a credinciosilor de ocazie, care fac furori de sarbatori. Castigul este reciproc avantajos fiindca propaganda foloseste in egala masura liderilor politici si Bisericii. In acelasi timp, pozele periodice de familie in care se completeaza armonios reprezentantii puterii laice cu cei ai puterii ecleziastice devin adesea preferatele televiziunilor si ziarelor, confirmand o apetenta teocratica generalizata. Presa nu incearca sa ia distanta: titlurile exagerat pioase din ultimele zile, relatarile dramatice, spatiul supradimensionat acordat defunctului patriarh, precum si intrarea deplina in rolul enoriasilor cu frica de Dumnezeu a moderatorilor, prezentatorilor si analistilor sugereaza ca, in multe redactii, oamenii care iau decizii nu au simtul masurii. Meritele lui Teoctist au fost multiplicate a