Dezastrul economic, social si politic ce facuse din Romania anilor '80 o tara in care era greu sa traiesti i-a impins pe sasii din zona Sibiului sa-si paraseasca locuintele, vecinii, teritoriul pe care se statornicisera cu sute de ani in urma si sa ia calea exilului. Lasau in urma imagini dezolante: sate, comune, asezari altadata pline de un farmec neasemuit deveneau pustii, inerte, tragice. Si cu toate ca putini dintre ei s-au intors dupa 1989, zestrea lor culturala si de civilizatie e inca vie, prezenta si fizic, si in memoria celor ramasi.

Desemnarea Sibiului drept capitala culturala europeana a insemnat un exceptional prilej de a incerca recolonizarea acestor meleaguri prin arta. Ideea am gasit-o clar expusa in proiectul Societatii de Concerte Bistrita, condusa de Gavril Termure: interventiile artistice au fost astfel gandite incat sa "ocupe" spatiile conventionale din orasul vechi, dar si cele ale cetatilor si bisericilor din Biertan, Cisnadie si Cisnadioara.

Cele sase microproiecte au urmarit promovarea patrimoniului cultural local, sublinierea elementelor de specificitate si de identitate a zonei, apropierea publicului larg de artele vizuale si de spectacolul artistic. Ideea de constructie a fiecarui subproiect a fost cea de interdisciplinaritate si de ofensiva artistica, adica de iesire a artei din spatiile conventionale (ateliere, muzee, sali de arta sau de concerte) in spatiile publice. Astfel, pictorii si-au asezat atelierul in aer liber si au putut fi urmariti de catre oamenii prezenti - obisnuiti sau preocupati de arta - de la faza de idee pana la intruparea ei in lucrari cu cazuistica si simbolistica medievala, ca o invitatie la rememorarea, pas cu pas, a propriei istorii.

Apoi, in cetatea Cisnadioarei, artistii plastici Florin Ciubotaru, Napoleon Tiron si Vasile Tolan si-au expus lucrarile, continuand intr-un anume fel proie