Asa cum fiecare generatie vine cu un aport nou de aspiratii si un bagaj diferit de gusturi si manifestari, tot asa si civilizatiile, in decursul epocilor, au disparut ori s-au transformat in altceva, intr-o singura generatie adesea, atunci cand au ignorat seismele hranite de periferii. Adesea subteranul social scapa controlului institutional deoarece el cunoaste alte tipuri de manifestari in istorie. Pentru a ne linisti nu este nevoie de control, ci de cunoastere. In spatiul diurn ne-am obisnuit sa numim in cuvinte potrivite doar noua aisberguri ale caror varfuri se pot vedea fragmentar asemenea unor accesorii sociale nepotrivite lumii ordonate: cersetorie, vagabondaj, delincventa, alienare, vrajitorie etc. Nu sunt oare toate aceste realitati sociale forme de manifestare ale nocturnului pentru a avertiza spatiul diurn de necesitatea unui dialog, a unei cunoasteri lasata de izbeliste?
Cele mai serioase avertizari in istorie au pornit de la periferii. Oricand, printr-o bizara inversare de roluri, din subteranul fecund tranziteaza diurnul un neinteles, un marginal, care devine stapan absolut. Un refuzat in spatiul normalului, care il preseaza sa se intoarca de unde a venit, ajunge sa guverneze si sa-si razbune pedepsa milenara si suferintele semenilor din mocirla sociala. Romanii au fost condusi de un electrician ceferist si, apoi, de un cizmar cu patru clase primare, timp de aproape 50 de ani. In urma cu doua sute de ani, un bragagiu a stapanit zeci de zile Bucurestiul, incendiind parte din el, pentru a-l copia pe Nero, profitand de inexistenta unei autoritati aplecate spre intelegere si cunoastere.
La inceputul anilor '40, saracii Bucurestiului numarau zeci de mii de suflete, cea mai mare parte a lor disparand noaptea in spatii care nu au fost cartografiate vreodata. O parte dintre ei traiau la periferiile mahalalelor din ce dadea Dumnezeu. Marginaliza
