Auzeam deja tensiunea crescind, asa cum Bacovia auzea materia plingind. "Dar o tensiune se poate lua?". "Nu. N-avem cu ce". "Da' scrie aici: Punct de prim ajutor. Ce fel de prim ajutor dati?". "Pai, nu prea dam...". Acu' vreo doua saptamini, cind termometrele aratau 40 de grade la umbra Goliei, m-am decis sa abandonez orasul nostru de cultura si odihna neplacuta si sa migrez mai la munte, abandonind totodata si un tratament medical "ce nu suferea aminare". Consultindu-ma cu mine insumi, mi-am zis ca-i mai onorabil, dac-o mierlesti, sa fie din cauza unor hibe interne, nu prin penibila sufocare termica, asa cum au patit-o atitia. Totusi, ca masura de prevedere, am vrut sa mai fac un control cardiologic, sa vad la ce tensiune evoluez, ca sa nu ma duc pe drumuri de munte de-anboulea. Ochisem mai demult cabinetele medicale de la mezaninul blocului unde locuiesc (Independentei 33), avind intrarea comuna cu Frizeria de la parter. Frizeritele, care ma cunosc prea bine, intrucit ma tund, de vreo 3 decenii, de par si de bani, s-au indoit in legatura cu oportunitatea ascensiunii mele "pe scari in sus". Reactia lor am pus-o pe seama invidiei profesionale, a concurentei neloiale, presupunind ca mai multi clienti (pacienti, va rog) merg la doctor decit la frizer. Desi, de cind cu moda tunsului-felegunsului, aceasta meserie, ce parea pe cale de disparitie, s-a redresat binisor, eu-unul contribuind spornic la fenomen. Asa incit m-am avintat pe scari cu viteza melcului. Inaintea mea a mai urcat un domn, despre care nu pot spune decit ca era mai in virsta, mai vioi si mai transpirat ca mine. Dupa vreo 15 trepte am deschis si-am inchis o usa se care scria chiar asa: "Va rugam inchideti usa!". Chestie civilizata, mi-am zis, altfel miasmele medicamentoase s-ar interfera cu cele frizerifice. Am mai urcat inca vreo 20 de trepte. Cind eu am ajuns sus, antemergatorul meu deja cobora. "Ce rep