Interviul pe care în acest număr dl. Gheorghe Grigurcu i-l ia d-lui Barbu Cioculescu, amândoi colaboratori eminenţi ai României literare, prezintă o semnificaţie aparte. Poetul, prozatorul, eseistul, criticul şi istoricul literar Barbu Cioculescu împlineşte în 10 august 80 de ani. Prilej de a-l felicita călduros, de a-i ura sănătate şi aceeaşi mare putere de muncă. Prezenţa frecventă în paginile României literare a d-lui Barbu Cioculescu, la fel ca aceea a tatălui domniei-sale până în 1988, constituie pentru cititorii revistei unul din principalele elemente de atracţie, aşteptat totdeauna cu mult interes, cu nerăbdare. îi adresăm din toată inima, d-lui Barbu Cioculescu, la aniversare, tradiţionalul La Mulţi Ani !
(R. lit.)
Gheorghe Grigurcu: Stimate domnule Barbu Cioculescu, împărtăşesc prezumata d-tale emoţie, acum cînd devii octogenar. Sau încerci o stare de linişte celestă de serenitate a unei trepte de supremă împlinire?
Barbu Cioculescu: Starea de spirit care mă stăpâneşte este una de uşurare: de acum sunt în afara locului comun "a plecat dintre noi înainte să fi spus tot ce avea de spus!". Calendaristic păşesc pe treapta adâncilor bătrâneţi. Pot pretinde eliberarea de orice obligaţii, am dreptul de a-mi petrece zilele în necontabilizabile ore de contemplaţie, nopţile în suite de vise de încântătoare absurditate. Sunt iertat a mai purta arma, a mai călca în agora, a trage aghioase în savante academii, a mă pronunţa în conflictul între preşedinte şi premier. Cel puţin aşa ar trebui să se întâmple.
Despre o supremă împlinire aş prefera să vorbim la proxima aniversare - din 2017, de pildă. Desigur, până atunci mulţi din cei de astăzi nu vor mai fi, şi acest lucru mă întristează.
- Numele Cioculescu devenind un plural literar, te invit să ne spui cum te plasezi în seria întemeiată de Şerban cel Rău?
- Ca un u
