Fireşte că sunt de acord cu alegerea celor trei versuri, ca motto la unul din următoarele dvs. volume, intitulat Pâinea şi vinul, cu o singură mică corectură pe care v-o fac şi vă rog s-o respectaţi: "m-am rugat şi mi s-a trimis/ şi mi s-au dat în vedenie/ nesecate cuvinte de vis". Aşadar, trimis şi nu transmis! Dincolo de zid mi-a lăsat la lectură un gust deosebit de bun, şi lucrul acesta îl ştiţi. De aici vine şi încrederea în valoarea dvs., de nedezminţit în ceea ce aţi scris şi veţi scrie. "Aceste versuri - spuneţi undeva în scrisoare - mi-au plăcut foarte mult, şi sub semnul lor stau, poate, şi versurile mele". Voi transcrie câteva fragmente semnificative din scrisoarea cu care vă însoţeaţi, pe la începutul anului, versurile cele mai noi: "Am multe întrebări care mă chinuie, chiar dacă ele sunt mai mult retorice. Un prim volum adunat din ce am scris în ultimul an, s-ar putea numi Povestiri din cartierul de Est. Chiar trăiesc într-un cartier muncitoresc, tip dormitor, versurile mele sunt o reacţie la exasperanta situaţie şi viaţă din acest cartier. Cu toate acestea versurile nu sunt exagerat sociale şi nu au nimic în comun cu direcţia douămiistă. Sunt puţine şanse să public un volum anul acesta, sponsori - este destul de greu de găsit, şi pe banii mei nu pot să public din pricina sărăciei. Dar, oare merită să încerc a face efortul de a publica? Pot să-mi asum şi eşecul. Titlurile sunt bine alese? Vorbind numai despre cartierul meu (sau oricare alt cartier din ţară) nu ar fi prea monoton? Parcă mai bine ar fi din cele două volume să fac unul singur, sacrificând a nu mai fi, astfel, accentuată unitatea? întrebări grele! Nu aş vrea să vă încarc cu problemele mele. Până la vară, va trebui să le găsesc singur o rezolvare şi să sufăr consecinţele deciziilor mele. în vara anului trecut primeam în Maramureş la Vişeul de Sus o diplomă şi 200 de euro, marele premiu a