Buricul pamintului te trateaza cu badaranie pentru ca nu suporta si alte existente ilustre pe linga el. Existente care au, cert, meritele lor, valorile lor, sclipirile lor. Este convins ca i se rapeste pe nedrept un pic din stralucirea care i se cuvine doar lui. Integral. Asa cum fiecare fiinta este prevazuta cu un singur buric, tot asa am crezut ca Pamintul are si el doar un buric. Grecii s-au gindit ca nu-i rau sa-l localizeze la ei in tara si chiar i-au marcat locul exact printr-o sculptura fantezista. Pe mine nu ma deranjeaza deloc aceasta localizare si apreciez la superlativ initiativa vechilor greci. Totusi, problema localizarii si unicitatii buricului Pamintului este de departe de o foarte mare actualitate in Romania de azi.
Daca in ce priveste unicitatea se poate vorbi de un quasi-consens, in privinta localizarii buricului sint o multime de pareri diferite.
Renumitul om de stiinta Vasile Ombilic este convins ca el este adevaratul buric al planetei albastre si ca toti ceilalti pretendenti sint niste impostori. Argumentele marelui savant pleaca chiar de la numele sau de familie, precum si de la faptul ca este ultimul descendent in viata.
Cei care il cunosteau pe marele invatat il respectau, il ridicau in slavi ori de cite ori era nevoie de o autoritate morala. Pe masura ce contemporanii se prosternau la picioarele eruditului, crestea si convingerea acestuia ca este unicul buric al Terrei.
Iesenii traiau bucuria de a avea printre ei aceasta nestemata rara. Domnul Ombilic facea cinste Iasilor, Romaniei, Europei, lumii.
Ca primar al vechii capitale a Moldovei, eram fericit ca pot fi de folos acestui colos, chiar cu riscul de a interpreta legea putin cam aiurea.
Noi, romanii, simtim nevoia de a ne construi idoli si, personal, l-am acceptat drept zeu pe ilustrul Ombilic. Ma bucuram ca idolul meu n-are nici o fisura, nici macar pentru in