In 1996, regizorul Gregory Hoblit debuta cu Primal Fear, un "legal thriller" (sub-genul in care sunt incadrate la Hollywood deja sutele de filme a caror intriga este concentrata in spatiul tribunalului) care iesea din rand prin scenariul inteligent, desfasurarea alerta si finalul spectaculos si care arunca pe firmament un tanar actor de mare forta, Edward Norton - nominalizat, de altfel, la Oscarul pentru rol secundar pentru superba sa evolutie -, in dialog cu un Richard Gere aflat si el intr-o forma excelenta. In Ruptura/ Fracture, Hoblit uzeaza de aproximativ acelasi procedeu, opunand doua minti stralucite de-a lungul unui proces mai complicat decat pare. Un batran si foarte bogat inginer de aeronave, specializat in depistarea fisurilor infinitezimale ale celor mai sofisticate aparate de zbor, pune la cale cu minutie crima perfecta, in momentul in care afla ca mult mai tanara lui sotie il insala. Imediat ce o impusca, el anunta politia si se preda, cerand sa-si construiasca singur apararea, pe care o sustine stralucit, fiind rapid eliberat. Numai ca tanarul procuror care instrumenteaza cazul, un fost student sarac, ambitios si stralucit, transforma umilirea sa publica la proces, de catre criminal, in premisa unei curse indarjite pentru dejucarea planului sau diabolic. Chiar daca de data aceasta temperatura filmului scade, fiindca scenariul are totusi cateva puncte neplauzibile, Fracture are un atu imbatabil: impresionantul duel psihologic, sustinut exceptional de jocul protagonistilor: Anthony Hopkins si relativ necunoscutul (cel putin la noi) Ryan Gosling. Cei doi reusesc sa sustina cu brio trecerea de la un caz aparent simplu de deschis si inchis la o disputa mult mai subtila, pe teritoriul moralei. Treptat, procurorul cel tanar, aflat pe picior de transfer de la prafosul tribunal de stat, care ii ofera acest ultim caz, la o corporatie privata cu perspective