Sunt foarte curios dacă situaţia din jurul alegerii Patriarhului va schimba ceva în percepţia populaţiei asupra Bisericii. După cum se ştie, instituţia Bisericii conduce în topul încrederii, la mare distanţă de guvern şi, mai ales, de partide şi parlament. Doar armata şi Uniunea Europeană se apropie de Biserică în aceste topuri. E prima schimbare la vârf în democraţie şi BOR percepe greu şi cu şocuri schimbarea de atmosferă. Presa este curioasă şi a devenit vehementă pentru că Patriarhia nu a dat publicităţii lista viitorilor electori. Mai mult, listele care au circulat prin presă conţineau politicieni dubioşi, primari celebri prin scandaluri, ba chiar un acuzat penal de corupţie. Se vede aici rezultatul unei selecţii proaste din partea BOR, pe principiul „cine ne ajută e băgat în seamă, indiferent de ce face“, lucru care se întoarce acum împotriva sa. Presa vorbeşte despre campanie electorală în interiorul Bisericii, unele ziare îi atacă pe candidaţii favoriţi. S-ar putea ca o perioadă mitropoliţii să ia locul vedetelor hărţuite de paparazzi. Trăim o experienţă cu totul nouă în relaţia dintre Biserică şi societate. Întrebarea este: va scădea încrederea în Biserică la viitoarele sondaje de opinie? Pe de o parte, încrederea în BOR ţinea de aura oarecum nepământeană cu care preoţii s-au înconjurat mereu. Dacă ne uităm că instituţiile politice, care funcţionează din conflicte (parlamentul, partidele), sunt ultimele în sondaje, putem trage concluzia că românii iubesc instituţiile consensuale, paternaliste, care promit stabilitate înainte de toate (Biserica, armata). Dar, în aceste zile, BOR este nevoită să dezbrace aura nepământeană şi să îmbrace straie politice. Patriarhul trebuie ales într-un fel şi, cum alegerile reprezintă cea mai puţin proastă dintre toate metodele încercate, Biserica importă zbuciumul democratic normal. Ceva din aerul său de mister dumnezeiesc se p