Citez, nu am altceva mai bun de făcut, când e vorba să comentez un text, care, iată, nu-şi propune sau nu izbuteşte să ne plictisească...
Dar înainte de a cita din textul propriu-zis, voi transcrie al său motto-frontispiciu, extras din Lautréamont, un autor mult prizat de autorul însuşi al textului în chestiune, recent publicat:
"N-am nevoie să mă ocup de ceea ce voi face altădată, mai târziu. Am de făcut ce fac. N-am nevoie să descopăr ce anume lucruri voi descoperi mai tîrziu. În ştiinţa cea nouă, fiecare lucru vine când îi vine rândul, în aceasta constă excelenţa sa."
Citez acum din admiratorul lui Lautréamont - care se plânge că nimeni nu se mai osteneşte să-l citească pe acesta din urmă - şi din proaspăta sa carte, din L'Année du tigre (Philippe Sollers, Editions du Seuil, 1999):
"Jurnal 1998. Sâmbătă 10 ianuarie. (...) Un profesionist sau o profesionistă a indiscreţiei e gata totdeauna să-ţi spună: tac ca un mormânt. Titlu în Libération: şomerii câştigă un miliard într-o singură lună.
15 ianuarie. Claudel în jurnalul său îl numeşte pe Hitler "odioasa sămânţă a lui Luther" şi mai scrie, la 21 mai 1935: "Discurs al lui Hitler. Şi-a creat în centrul Europei un fel de islamism, o comunitate care-şi face din cuceriri o specie de datorie religioasă." Lautréamont şi Rimbaud sunt absenţi din indexul de nume citate în Scrierile lui Lacan."
În fiecare an, Editura Seuil comandă unui autor reputat să compună jurnalul anului depăşit. Acum - pentru penultimul an al secolului şi al mileniului - Sollers; foarte potrivit pentru misiunea încredinţată, cu al său dar de a spune într-un fel neplictisitor cam tot
ce-i trece prin cap, ce-a văzut, ce i s-a mai întâmplat, ce-a mai citit... "Duminică 18 ianuarie. Ploaie glacială. Dar după-amiază pe la cinci, un cer dintr-o dată albastru, fereastra deschisă, privire peste acoperişuri, imen
