Episodul 2: Costumele

Patul in care se afla Noimann incepu sa se invarta cu o viteza ametitoare, antrenand dupa el toate lucrurile din jur. Medicului i se facu greata, stomacul se stranse ca un pumn si dinauntrul lui tasni un lichid galben-verzui, amar ca fierea, improscand peretii. In incapere se raspandi un miros neplacut, care-l facu pe medic sa vomite din nou. La fiecare spasm al stomacului, stomatologul isi revenea in simtiri. Raul dinauntrul sau se revarsa in afara. Da, acum, Noimann se simtea mai bine. Patul isi incetini rotatia, iar tavanul reveni la locul lui. Noimann intinse mana si cauta in dreapta sa o bucata de cearsaf curat, cu care sa-si stearga murdaria de pe fata si de pe abdomen. Dar pretutindeni degetele dadeau de umezeala lipicioasa. Tot bajbaind cu mana, doctorul descoperi in dreapta sa, sub perna, un locsor ce parea sa nu fi fost afectat de boratura. Degetele sale albe incepura sa scormoneasca febril, ravasind salteaua, pana ce dadura de ceva tare. Fara sa deschida ochii, Noimann isi dadu seama ca era vorba de o iconita, cu Iisus si Maica Domnului, ferecata in argint. Sub ea, descoperi o alta. Un pic mai mare, reprezenta aceeasi scena. Si, pe masura ce degetele sale se infundau in calti si arcuri, stomatologul dadea peste icoane din ce in ce mai mari, pe care le scotea de sub el si le aseza pe noptiera. Stiva de icoane crestea odata cu groapa ce aparea in saltea. Noimann isi infunda bratul pana la umar si scotea din groapa mereu un alt sul, care in contact cu aerul se pietrifica, acoperindu-se de o pojghita de aur. Chipul Nascatoarei si al pruncului Iisus straluceau in intuneric. Medicul rosti in gand o rugaciune. Dar icoana nu se destrama in mana lui, ci dimpotriva, chipurile incepura sa straluceasca si mai tare. Noimann o aseza pe podea si scormoni cu cealalta mana in groapa ce se casca sub el. De data asta, degetele sale dadur