Cunoscut publicului românesc în urma apariţiei Originilor intelectuale ale leninismului şi a Nenorocirii secolului. Despre comunism, nazism şi unicitatea "Şoah"-ului, Alain Besançon este posesorul unui stil clar, direct şi lipsit de politeţuri. Sau mai pe şleau, cărţile francezului sînt cu totul despuiate de acele zorzoane retorice la care un autor obişnuieşte să recurgă atunci cînd, pus în faţa unor teme delicate, preferă să-şi ascundă gîndurile sau să-şi atenueze afirmaţiile. Dar lui Besançon nu pare să-i fie teamă de supraveghetorii ideologici ai sănătăţii noastre mentale şi, de aceea, nu se încurcă în pudori teoretice sau în piruete discursive. El spune mai întotdeauna lucrurilor pe nume, iar impetuozitatea incomodă ce-i caracterizează scrisul îi împrumută aerul unui rebel indisciplinat, a cărui lectură este cu atît mai fermecătoare.

Cartea de faţă, Eseuri despre lumea de azi, nu face excepţie. E în ea destulă pastă polemică ca să alimenteze tot atîtea luări de poziţie cîte capitole are volumul. Dar întrucît tematica eseurilor adunate aici este prea felurită pentru a putea fi prinsă într-o singură recenzie, m-am oprit asupra capitolului intitulat Islamul. L-am ales nu doar pentru că în el e vorba de religia cea mai expansivă din lumea contemporană, ci pentru că, în rîndurile lui, Besançon reuşeşte un tur de forţă dogmatică, prezentîndu-ne cu limpezime principalele deosebiri ce separă creştinismul de islam. Capitolul e savuros pentru simplul fapt că din el aflăm cum arată creştinismul atunci cînd e privit dinspre lumea lui Mahomed. Şi cum experienţa pe care o încearcă un om căruia i se dă posibilitatea să se vadă cu ochii altora e răvăşitoare, nici cititorul acestui capitol, în măsura în care e creştin, nu va avea parte de surprize mai mici.

Aşadar cum arată creştinismul dacă e privit prin prisma islamului? Arată ca un monstru doctrinar ale cărui dogme