Concurenta pentru tronul Patriarhiei se poarta cu manusi, dar din categoria celor care nu lasa urme. In redactiile ziarelor vin anonime ticluite dupa modelul: “Daca vreti sa stiti cine e cutare IPS si ce obiceiuri tainice are, contactati-i pe cutare si pe cutare care va vor da detalii”.
O parte a presei cotidiene a intrat in campanie, de partea unuia sau a celuilalt dinspre cei doi candidati despre care se spune ca ar avea cele mai mari sanse, la aceasta ora: IPS Daniel al Moldovei si IPS Teofan al Olteniei. Asta in timp ce la virful BOR declaratiile oscileaza intre o iritare deloc cuvioasa fata de ziaristi si o tacere a doliului dupa patriarh.
Atit doar ca acest respectabil doliu nu impiedica o energica si nu tocmai ortodoxa dare din coate la care se adauga asalturile mediatice ale unor personaje cum sint Artur Silvestri si Dan Ciachir, amindoi cotati ca un fel de purtatori neoficiali de cuvint si de cunoscatori intimi ai BOR.
In ordine inversa, Dan Ciachir a recunoscut in Cotidianul ca a fost informator al Securitatii, incit aerul sau de azi, de laic aparator dinauntru al Bisericii Ortodoxe si nu unul cu capul plecat de pe urma pacatelor sale nu demult dezvaluite, ci agresiv-inchizitorial, de impartitor al dreptatii si de edificator al moralei publice, ar fi trebuit, cred, sa provoace o reactie de separare a Bisericii, de tip, pina aici e BOR, de aici incolo e Dan Ciachir.
O si mai energica delimitare de acest fel m-as fi asteptat ca Biserica sa o aiba fata de Artur Silvestri, pe numele sau adevarat Tirnacop, cel care se lasa ghidonat pe fata de Securitate, la revista “Luceafarul” inainte de 1989, unde ataca Europa Libera cu spume de aparator indignat al regimului Ceausescu si cu o strategie desprinsa din directivele pe care le primeau baietii cu ochi
albastri. Or BOR, care da comunicate indignate atunci c
