Una dintre virtutile cele mai importante ale Barometrului de Opinie Publica al Fundatiei Soros consta in faptul ca permite examinarea variatiei raspunsurilor la unele intrebari – care s-ar putea ca, in sine, sa nu spuna mare lucru – de-a lungul multor ani. De exemplu, putem constata ca la intrebarea "Cum apreciati veniturile actuale ale gospodariei dumneavoastra?" cea mai mare parte a respondentilor aleg variantele "Ne ajung numai pentru strictul necesar" sau "Nu ne ajung nici pentru strictul necesar". De regula, aceste raspunsuri grupau mai bine de trei sferturi din cei intervievati.
Pentru prima data, in luna mai a acestui an, ponderea acestor raspunsuri a scazut sub pragul de 70%. In schimb, a atins nivelul de 20% ponderea celor care spun ca "Ne ajung pentru un trai decent, dar nu ne permitem cumpararea unor lucruri mai scumpe". Aceasta inseamna ca, taras-grapis, o parte a societatii romanesti (cei 20%) incepe sa scape de spectrul saraciei si se pregateste sa constituie indelung clamata clasa de mijloc. E drept, intr-o tara normala, clasa mijlocie ar acoperi grosul populatiei – de unde se vede ca Romania este eminamente subtirica la mijloc.
Definitia clasica a clasei de mijloc are in vedere alte criterii decat acela al satisfactiei fata de venituri. Adeseori insa – si cred ca e cazul societatilor in curs de reasezare –, indicatorii obisnuiti (nivelul veniturilor, numarul bunurilor detinute, statutul ocupational) pot fi generatori de confuzii, de aici ipoteza ca apartenenta la clasa care sta la baza societatii moderne e mai curand de identificat prin atitudine. stiu ca sunt prea multi oameni saraci in Romania, dar nu cred ca trei sferturi din concetatenii mei nu au dupa ce bea apa sau ca traiesc la limita subzistentei. Cred ca e mai degraba o problema de mentalitate. Vaicareala nu a ajutat niciodata pe nimeni sa-si asume propriile esecuri, dar
