Folclorul autentic din provincia autonomă a Valenciei, dar şi cel oltenesc au vorbit joi seară în Piaţa „Mihai Viteazul“ despre cultura a două regiuni. Piaţa „Mihai Viteazul“ a găzduit joi seară, la ora 19.00, un spectacol muzical-coregrafic, susţinut de Ansamblul Folcloric „Maria Tănase“ şi de Ansamblul de dansuri „Realenc“ din Spania. Bătrânii locului, fani împătimiţi ai fântânilor solomonesciene, priveau uimiţi la personajele care-şi făcuseră apariţia în piaţă la orele serii. Doamnele cu fuste largi, prinse în mijloc, cu eşarfe frumos brodate legate pe umeri, cu corsete din lemn, cu diferite modele, dar şi bărbaţii care purtau o eşarfă legată la cap, fie cu un batic piratereşte prins, urcau timid pe scenă. În alt colţ, câţiva bătrâni, purtând haine asemănătoare celorlalţi componenţi, se pregăteau să-şi ocupe locurile pe scaunele amplasate lângă statuia lui Mihai Viteazul, sub ochii indiscreţi ai vârstnicilor de la noi. Înarmaţi cu chitare, ghitarrone (chitare mai mici), vreo două tipuri de mandolină (bandurria şi laut), bătrânii spanioli au început să cânte. Doamnele şi domnii care uimiseră prin ţinute s-au prins în dans, acompaniaţi şi de sunetele castanietelor. Un spectacol de costume, de mişcări, de dans şi cântec se derula în faţa publicului prezent la acea oră în Piaţa „Mihai Viteazul“.
Amplasament greşit
Au devenit martori ai evenimentului muzical-coregrafic prichindei în cărucioare, copii, tineri, doamne respectabile ale urbei. Printre ei, oameni cu caracter, puternic, ce-i drept. E cazul vecinei lângă care nimerisem. „Dă-te, dragă, mai încolo. Te aşezi aşa în faţa mea, fără pic de ruşine!“, erau replicile care stricau din când în când atmosfera spectacolului. Le urmau altele, schimbate ceva mai în şoaptă, cu doamna din dreapta, o cunoştinţă mai apropiată, se pare: „Vai, dragă, nu mai termină o dată ăştia! Să vină şi ai noştri“. Şi atunci f
