Ţara Haţegului: ţinut straniu, in care orice drum se poate preschimba intr-o călătorie in timp. Dacă te mişti doar pe coaja Pămăntului, intri in trecutul apropiat, marcat de istoria oamenilor. Dacă ai insă norocul să te intălneşti cu paleontologii care işi fac veacul pe aici, ţi se oferă şansa unei aventuri unice: un "safari" pe urmele ultimilor dinozauri.
Spre sfărşitul anilor â80, la Tuştea, prăbuşirea unei coaste de deal a scos la iveală ceva ca nişte mingii de piatră. Bătrănii işi aminteau oarece poveşti despre ciolanele de balaur găsite căndva de baronul Franz Nopcsa, dar biloaiele alea păreau să fie altceva. Sătenii au trecut pe lăngă ciudăţenii, le-au privit, s-au mirat şi-au scuipat in săn şi apoi au plecat, in treburile lor. Uluiala a durat pănă cănd un localnic, inginerul Nicolae Olinescu, l-a anunţat pe prof. dr Dan Grigorescu, de la Catedra de Paleontologie a Universităţii Bucureşti. Pornit pe urmele lui Nopcsa, savantul studia zona incă din 1977. Bineinţeles că profesorul a apreciat imediat descoperirea: ciudăţeniile apărute erau ouă de dinozaur. De atunci, cercetările au continuat an de an, iar relicvele străvechi au adus Haţegul in atenţia lumii ştiinţifice internaţionale.
VINO ACUM! Drumul prin Ţara Dinozaurilor a inceput abrupt, urgentat de tonul ultimativ al profesorului Grigorescu: "Dacă vrei să vezi ceva cu adevărat interesant, vino măine aici. La Tuştea avem un cuib mare cu ouă de dinozaur. Pe la prănz il degajăm şi il invelim in jacket de ipsos, iar după aia n-o să-l mai vezi prea curănd". Am inţeles: drum lung⦠o noapte pe tren⦠Dimineaţa eram in comuna General Berthelot, la "puncul de comandă" al paleontologilor. "Baza" lor nu diferă cu nimic de imaginea romantică a oricărei tabere ştiinţifice: o şcoală renovată, care este in acelaşi timp laborator, depozit pentru "piesele" găsite pe teren, dar şi dorm
