Zilnic, intre noua dimineata si sapte seara, din mai pana la sfarsitul lui octombrie, cateva sute de insi, majoritatea pensionari, se balacesc intr-un fel de strand acoperit aflat in nordul Capitalei, pe undeva prin spatele Casei Presei Libere.
In plina canicula, trebuie sa fii intr-adevar bolnav sa te bagi intr-un bazin cu apa a carei temperatura sare de 38˚C si care, pe deasupra, mai si miroase violent a oua stricate. Este vorba de unica "baza de tratament cu ape geotermale sulfuroase" din Bucuresti. O comoara pentru bucurestenii bolnavi si dependentii de bai, care nu mai sunt nevoiti ca, o data pe an, sa-si faca bagajele si sa plece la tratament la Herculane, Calimanesti sau Felix.
"Vin aici de prin ’90. Inainte era cu circuit inchis, pentru organele de partid. Am aflat de locul asta de la un colonel doctor din armata. In fiecare vara fac de la 50 de bai in sus. Ma dureau genunchii, articulatiile… Acum ma simt mai bine. Am fost si la Felix, si la Herculane, iar calitatea apei e la fel, cu deosebirea ca asta nu-i asa de radioactiva", spune Dumitru Stanica, jurist pensionar, in varsta de 78 de ani, decanul de varsta al clientilor bazei. Are un singur regret: "Pacat ca nu-i deschisa si iarna". Il sustine apasat un coleg de generatie, si el unul dintre "seniorii" strandului. Il cheama Vasile Mester, e mai mic cu cinci ani si e fost miner convertit in militian. Acum e colonel la pensie, dupa ce si-a incheiat cariera la IGP. S-a captusit cu un reumatism extrem de dureros dupa ce a lucrat un an la minele de uraniu din Muntii Apuseni: "Inainte sa vin aici nu puteam sa merg daca nu-mi puneam blanite de iepure la genunchi. Dupa trei ani mi-am revenit. De 15 ani, fac in fiecare vara cate 18 bai, nu mai multe, de cate 20-25 de minute". In timp ce vorbeste se agita ca un titirez. In vorba se baga si Elena Nicolae, olteanca din Gorj stabilita in Capitala. A impl
