Mircea Dinescu, onorabilul colegian CNSAS, nu a făcut vreodată un secret din alergia pe care o face la popi. Unii zic că n-ar prea fi fost dus la biserică, încă de pe vremea copilăriei sloboziene

Alţii, că ar fi avut nu se ştie ce (ne)înţelegeri cu unii reprezentanţi ai cultelor.

Este cert, însă, că ori de câte ori a avut prilejul, în publicaţiile sale, a taxat cea mai credibilă instituţie a ţării cu sarcasm şi cu neînduplecare faţă de tarele reprezentanţior săi. Printre cei care s-au aflat constant în vizorul penelului său acid s-a numărat şi recent repauzatul întîistătător al Bisericii Ortodoxe, prea-fericitul acum, în lumea de dincolo, Teoctist.

Nu s-a stins bine ecoul rugăciunilor de la căpătâiul său că, primul care a ridicat steagul de luptă împotriva slujitorilor bisericii care, în condiţii diverse, ar fi făcut pactul cu diavolul, a fost Mircea Dinescu. Nu în posibila sa calitate de reprezentant al societăţii civile, ci în aceea de membru al Colegiului CNSAS. Dinescu a făcut ceea ce a făcut de atâtea alte ori: a „deconspirat” în avans lucruri care ar fi trebuit să rămână confidenţiale până la anunţul public legal.

De data asta, Biserica a făcut ceea ce nu a făcut nici unul dintre cei care au încercat pe propria piele ce înseamnă libertatea totală pe care şi-o arogă distinsul poet, de a nu ţine seamă nici de fişa postului plătit de la Buget, nici de reglementările care-i privesc pe cei care mânuiesc hârţoage cu caracter secret şi nici ceea ce bunul simţ – nelegal – implică într-o poziţie şi o relaţionare ca a sa: şi-a anunţat intenţia de a-l da în judecată! BOR versus Dinescu! Iată un show de care, pe ameţeala asta generată de presiunea atmosferică, nu doar mass media, ci şi publicul, în general, sătul de crimele de la ora 17 şi violurile de la ora 21, îl aşteaptă cu nesaţ.

Va fi un spectacol naţional, de succes care va demonstr