Înainte de a se consacra handbalului, multipla campioană Szoke Tudor juca "lapta pe fugă" într-un mic sat din Cluj Au probleme de sănătate, merg greu şi îşi numără cu grijă

Înainte de a se consacra handbalului, multipla campioană Szoke Tudor juca "lapta pe fugă" într-un mic sat din Cluj

Au probleme de sănătate, merg greu şi îşi numără cu grijă gologanii din pensie. Când nu uită trecutul, privesc cu o vagă compătimire prezentul: pe vremea lor se alerga curat şi cavalereşte, pentru premii şi pentru titluri olimpice, astăzi pare că este o goană sălbatică spre averi şi plăceri ieftine, care nu mai lasă spaţiu pentru sporturi. Au probleme cu banii, dar de ce nu ar avea astfel de probleme tocmai ei, câţiva bătrâni uitaţi, când insuficienţă financiară au ajuns să aibă şi parlamentarii, şi oamenii de afaceri, şi băncile, şi, în general, întreg Universul?

Sunt oameni în vârstă, foşti mari sportivi, dar şi medici, care au făcut România mult mai cunoscută decât au reuşit politicienii sau emigranţii. Printre ei se află Radu Costinescu (65 ani), Gheorghe Covaci (72), Maria Alexandru (68), Ştefan Roman (80), Tudor Aurelia Szoke (71), Dragoş Hadârcă (78) şi Octavian Popescu (87), dar câţi, oare, vor rămâne necunoscuţi în continuare? Se ştiu între ei, se mai sună, vor să mai afle cum mai arată unul, cum o mai duce celălalt... Viaţa aspră de sportiv i-a pregătit suficient pentru acel moment pe care niciun sportiv nu şi‑l doreşte: retragerea sau momentul când dulceaţa triumfului este înlocuită brusc cu povara singurătăţii.

Ei luptau pentru normalitate

Au alergat în crosurile de atletism, au jucat tenis, handbal sau volei şi au fost, cândva, cei mai străluciţi ambasadori ai României - pe vremea când niciun dineu diplomatic nu aducea în grădina ţării lor ceea ce aduceau ei. Ei au prezentat românii ca pe un popor normal, cu viaţă normală, cu pasiuni norm