Nu ştiu alţii cum sînt, dar, personal, nu agreez deloc concediile planificate de alţii. Dacă îţi cumperi o vacanţă prin agenţie - lucru util, nimic de zis - devii dependent de un orar foarte strict, de la care nu îţi permiţi să te abaţi. Te trezeşti la ora prevăzută în "desfăşurător", vizitezi ce şi cînd spune agenţia, iar dacă sari peste prînz, furat de peisaj - asta este! -, trebuie să te mulţumeşti cu o şaorma - masa a fost servită "conform programului stabilit", iar pînă la cină te descurci cum poţi. Dacă poţi şi, mai ales, dacă ai timp, pentru că pînă la cină mai sînt prevăzute două muzee şi vreo casă memorială. Iar autocarul nu stă să te aştepte pe tine - drumul este lung, şoferul nervos, turiştii nerăbdători să mai bifeze o casetă din lista de obiective turistice, şi tot soiul de alte inconveniente pe care, personal, le evit. Şi prefer să îmi organizez singură vacanţele. Aş spune chiar că am descoperit o jucărie nouă. Nouă pentru mine, desuetă deja, poate, pentru alţii. E accesibilă, simplă, comodă, ieftină şi poate stîrni pasiuni pe termen lung. I-am spus "plimbare fără bani", iar "scenariul" este foarte simplu: stau confortabil acasă, în faţa calculatorului conectat, neapărat, la Internet - aici este tot secretul! -, dar şi cu hărţile rutiere la îndemînă. Îmi creez mai întîi în minte traseul în care "plasez" diverse obiective pe care le ştiu de mult, de la orele de geografie sau din lecturi. Descopăr apoi locuri inedite, atracţii locale mai vechi sau mai noi, locuri în paragină - întotdeauna cu un straniu farmec aparte - sau investiţii care vor să scoată din amorţeală nepăsarea autorităţilor locale. Şi nu te costă mai nimic, poate doar o conexiune bună la Internet.

Apuseni, marea descoperire

Călătoriile mele au fost la început simple, scurte şi mai mereu "iniţiate" de poveştile fabuloase ale vreunui amic plimbăreţ despre cutare cătun uitat de