Privatizările din industria de apărare fac obiectul jocurilor de interese, in special după intrarea Romăniei in NATO. Singurul ofertant pentru Şantierul Naval Mangalia este o firmă cu datorii la bugetul de stat şi care nu indeplineşte criteriile.
Privatizările din industria de apărare fac obiectul unor jocuri de interese in special după intrarea Romăniei in NATO. Unul din cele mai importante obiective este Şantierul Naval Mangalia.
Şantierul Naval Mangalia a făcut parte din SC Arsenalul Armatei pănă in anul 2000, cănd s-a constituit Compania Naţională Romarm SA, prin fuziunea RATMIL cu Arsenalul Armatei. A fost singurul şantier cu profil militar care a proiectat şi executat nave militare. Imediat după Revoluţie, şantierul avea nu mai puţin de 2.000 de angajaţi, dar la ora actuală a ajuns in ruină. Fondat in 1956, Şantierul Militar Mangalia a reprezentat zeci de ani o emblemă a industriei de construcţii de nave. Gloria şantierului a fost atinsă in anii â80, cănd au avut loc şi cele mai masive investiţii, iar dotările au fost la maximum. Decăderea şantierului a inceput in 1994, cănd, mai intăi, timp de luni la rănd personalul a stat in şomaj tehnic, iar apoi a avut loc prima concediere masivă a 400 de persoane. Treptat, alte sute de angajaţi au fost date afară, iar cei mai calificaţi dintre aceştia s-au transferat la Şantierul Daewoo Mangalia. In 2003, instituţia a primit o nouă lovitură, prin transferul de la Ministerul Apărării la cel al Economiei şi Comerţului. Anul acesta, SN Mangalia a trecut de la MEC la AVAS, care este acţionar unic. Ca majoritatea activelor din industria de apărare, SNM a inregistrat datorii foarte mari şi a rămas cu doar 140 de angajaţi. Principala cauză a ineficienţei este lipsa comenzilor din partea Ministerului Apărării, care era cel mai important partener al şantierului. La aceasta se adaugă incapacita
