Fata mi-a aratat, mindra, pumnul in care tinea strins exact doi bani si jumatate. "Luna, luna si doi bani jumate", am glumit. Dar tinerii de azi nu-l mai citesc pe Maugham... Pentru Alis si Costi Am pornit in vacanta cu toate pinzele sus. Adica dis-de-dimineata, la timp. Nu am uitat nici unul dintre nesuferitele obiecte care, obligatoriu, se ratacesc acasa, motorul micului meu Fiat isi indeplinea impecabil misiunea caracteristica unui exemplar provenit de la o firma seculara (nu stiu de ce sint foarte mindru de firma masinii mele, de parca as fi cel putin un nepot al intemeietorului acestei fabrici) si am aerul ca ar fi un fleac, o simpla fantezie sa-mi procur una din rudele apropiate ale acestei firme, de exemplu un Masserati sau un Lamborghini, sau o Lancia, si ca nu am facut inca achizitia asta dintr-o simpla neglijenta si, la drept vorbind, din lipsa de timp.
Ca turisti adevarati, autentici, atit eu cit si insotitorii (prietenii mei) foarte tineri, veniti din Canada sa ne cunoastem mai bine, nu ne-am trasat un itinerar. Complicitatea intimplarii ni se pare esentiala in astfel de excursii de vacanta, cind neprevazutul detine rolul principal intr-o aventura ca a noastra.
Timpul era splendid (ceva cam prea cald, dar nu sintem persoane mofturoase), totul era admirabil, si cerul, si muntele, si padurea... Societatea, mica dar foarte simpatica, incapea numai bine in masina. Imi place viteza, care este un fel de eliberare, asta o stie foarte bine orice sofer. Imi plac cei doi tineri, Costi si Alisia, care, dupa cum am observat de la prima vedere, inca de ieri, sint total indragostiti unul de altul si in aceasta calitate, de doi amorezati, care totalizeaza impreuna nu patruzeci de ani, ci doar de doua ori optsprezece, lor lumea li se pare incintatoare, fascinana; si mie la fel.
Nu stiam, pe la amiaza, unde ne va opri zeul calatoriilor, al aventurii, un per
