"Care este cea mai mare bucurie a mea? Faptul ca traiesc clipa de fata".
M-am imprietenit cu Motu Pittis inca din vremea cand era tare frumos si tare tanar, pe cand ne zapacise pe toti cu forta talentului sau de actor, demonstrata pe magnifica scena a Bulandrei. Juca alaturi de Toma Caragiu si de Clody Berthola, in "Lungul drum al zilei catre noapte" - capodopera lui Eugene O`Neill... Era ovationat odata cu ei, minute in sir, ca o stea adevarata, incandescenta. Cine ar fi zis in acei ani `60-`70 ca acest baiat sclipitor de inteligent, cu o voce puternica, fascinanta, ca o flacara fierbinte, datatoare de viata, va deveni curand idolul unei generatii de adolescenti, dar si al unor generatii de tineri actori, de tineri rockeri...? Cine ar fi crezut ca baietelul care, la numai 4 ani, juca rolul "Ciuculet", intr-un spectacol scris de Sasa Georgescu si I. Avian, va deveni, in timp, o constiinta nationala? Un inger in jeansi, cu plete lungi si albe, coborate pe umeri ca niste aripi stravezii, un inger care avea sa strige pe mai toate scenele Romaniei nevoia de libertate a unui popor intemnitat?
Cu ani in urma avea sa-mi spuna intr-un interviu: "Da, aveam 4 ani atunci. Iar spectacolul acela de debut - in care mi-au fost parteneri Flavia Buref, Alexandru Lulescu, Ileana Cotrubas - se chema "Congresul pustilor". Asta se intampla in 1947". Asadar, avea teatrul "in sange" inca de foarte mic... "Fiind in scoala primara, am vazut de vreo 23 de ori "Scrisoarea pierduta", cea regizata de Sica Alexandrescu. Asa incat, ceva mai tarziu, am montat in scoala actul Iii din "Scrisoarea pierduta". Eu jucam rolul Cetateanul Turmentat. Aveam 14 ani..."
Era in 2004 si ne aflam amandoi in biroul lui spatios, de la etajul 2 sau 3 al cladirii Radioului, in care fusese "proaspat" instalat director al Canalului 3 (Romania Tineret) si unde, inca din primele luni de activitate,
