• Ştefan Constantinescu, Mulţumesc pentru ziua asta minunată, curator Oana Tănase, MNAC - Muzeul Naţional de Artă Contemporană, 27 iunie - 2 septembrie 2007.

Expoziţia lui Ştefan Constantinescu, Mulţumesc pentru ziua asta minunată, deschisă la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (curator Oana Tănase), poate fi privită ca o retrospectivă, deşi acest termen pare într-un anumit sens impropriu, pentru un artist aflat doar la jumătatea carierei. Este vorba de o expoziţie amplă care se axează în principal pe genul filmului documentar (dar care cuprinde de asemenea serii de fotografii şi proiectele editoriale iniţiate de artist); asistăm aşadar la o situaţie frecvent întîlnită şi intens discutată în contextul expoziţiilor de artă contemporană, anume "deplasarea filmului înspre formele spaţializate ale instalaţiilor muzeale". Fie că este vorba de instalaţia video cu mărturii ale foştilor deţinuţi politici care formează, împreună cu volumul editat în 2000, Arhiva durerii, sau de filmele mai recente realizate de Ştefan Constantinescu - Dacia 1300. My Generation, Baronul sau Pasajul, ceea ce se impune ca evidenţă este preocuparea artistului pentru reactivarea memoriei ca fenomen cultural în contextul societăţii romÈneşti. Un film precum Pasajul (2005) face să transpară, printre fragmente de mărturii, prezenţa autorului lui; este un portret care se configurează indirect şi care se conturează mai clar atunci cînd citim jurnalul pe care Ştefan Constantinescu l-a redactat în Suedia, ţară în care artistul trăieşte din 1994. În Pasajul, evocarea ţării natale se produce prin intermediul vocilor protagoniştilor acestui film, trei chilieni refugiaţi în RomÈnia ceauşistă, în urma loviturii de stat conduse de Pinochet în 1973. Poveştile lor spun enorm despre condiţia imigrantului aflat într-o perpetuă derivă identitară. Impulsul rememorării se împleteşte cu realitatea dif