Hei, Peter,

Niciodată nu m-am priceput să mă port cu bolnavii,

Mai ales cînd era vorba de prieteni foarte buni,

Şi n-am fost nicicînd un bolnav priceput

Dar am apreciat truda celor ce-mi făceau supă

Că nimic nu e mai rău decît să fii bolnav

Şi să te îneci în milă de sine

Chestie pe care ştiu că tu nu o faci

Gheorghe-dracul, aşa cum te pretinzi a fi

Dar cel mai rău atunci cînd ai prieteni bolnavi

Este să-ţi tragi o moacă înţeleaptă şi să scoţi pe gură platitudini

Da’ asta-i soarta, fiecare îşi poartă crucea etc.

Pentru că adevărul nu este veşnicie, ci caznă

Cazna e ca porcu’

Aşa că mi se rupe inima de suferinţa ta, Peter Rabbit1, omule,

Şi mă simt un pic vinovat pentru că rahaturile de care mă plîng eu

Sînt nimic faţă de suferinţa cea adevărată

Suferinţa ta -

Annie spune că ai moralul ridicat şi că-ţi prieşte să nu vorbeşti -

Pe mine m-ar scoate din minţi

Să nu pot vorbi, să nu pot urla la toţi nenorociţii ăştia

Care nici pînă în ziua de azi nu m-au plătit!

Laura şi cu mine ne-am luat în cele din urmă un locşor la ţară

Žn Munţii Ozark lîngă graniţa cu Missouri

Avem trei izvoare şi două peşteri

Şi ăsta e locul unde vreau să stau.

Ce bine că tu şi Annie

Şi toată stirpea voastră aţi descoperit "ţara" acum zeci de ani

Şi aţi stat acolo cu deşertul şi florile şi Rio Grande.

Pe mine m-a atins destul de tîrziu înţelepciunea, dacă înţelepciune a fost.

Nu a fost, sînt sigur de asta.

Oricum ar fi, amice, îţi mulţumesc pentru toate chestiile grozave din anii ăştia

grozavi

Şi verile grozave

(chiar şi atunci cînd tipul ăla Cruz2 a trişat cîntînd în spaniolă)

Şi o să te văd în vara asta sau la începutul toamnei

pentru că Jill Battson m-a invitat să fac o lectu