Totul are un pret. O înghetata costa 2,5 lei. Cu chitanta. Un post în Parlamentul României face vreo 2000 de lei. Fara chitanta. O cola costa 4 lei. Cu chitanta. Reabilitarea unei sosele face vreo suta de mii de euro. Fara chitanta. Un telefon costa 500 de lei. O informatie e nepretuita. Fara chitanta. Totul are un pret si totul costa bani. Mai mult sau mai putin, în functie de dorinte, cerere si oferta, interese, obligatii, TVA si chitante. E obligatoriu însa sa întrebi: "cu chitanta, sau fara chitanta?". Atunci când îti duci nevasta sa nasca, atunci când cumperi primul scutec, când îi cumperi haine, când îl duci la gradinita, când îl duci la scoala, când îl înscrii la facultate, când îl angajezi, când se pensioneaza, când se însoara, când boteaza, când te îngroapa, când îsi duce nevasta la maternitate. Totul costa. Si totul poate fi cumparat fara chitanta. Ciclul nostru pe pamânt tine de o întrebare. "Cu chitanta sau fara chitanta". Popii nu au chitantier. Ei primesc donatii. Propovaduiesc saracia, dar se îngroapa înainte si dupa moarte, în aur. Politistii îti scriu amenda si îti cer chitanta. Nu îti scriu amenda, daca nu le ceri chitanta. Propovaduiesc cinstea, dar o aplica selectiv. Doctorii nu dau chitanta. Meditatorii nu dau chitanta. Controlorii nu dau chitanta. Mesterii nu dau chitanta. Noi nu cerem chitante. Si atunci când primim chitante ce facem? Îi înjuram pe cei care ni le-au scris si data viitoare cerem ajutorul unuia care da fara chitanta. Nu suntem obisnuiti cu scrisul, cu semnatul. Preferam vorba. Si ochiul la usa. Avem demnitari care nu vorbesc. Emit judecati de valoare. În euro. Avem preoti care cinstesc pocainta si smerenia. Dar stiu cel mai bine cursul gramului de aur al Bancii Nationale. Avem de toate, de ce sa ne plângem? Si în plus, traim într-o lume în care putem trai linistiti. Fara chitante.

Totul are un pret. O înghet