- Cultural - nr. 156 / 13 August, 2007 Cartile scriitorilor mureseni

IOSIF ALBU: "Ruga firului de iarba"

Intr-o vreme a dezvaluirilor de toate felurile, prin care si poezia sufera atatea modificari, si incercarile reabilitarilor poetice sunt diverse, in functie de sensibilitati. Un exemplu ni-l ofera poetul Iosif Albu inca din prima poezie a cartii: "Ruga firului de iarba", intitulata "Din cuvant mi-a raspuns poetul": "Mintea-mi sfredeleste / maduva din cuvant, / Cum lacrima ploii sparge piatra / sub privire de vant; // inima se face cuibar / de oua-n cuvant; // cresc puii-n rostiri de silabe, / pelerinand"/…/ Trambitand / peste pulberea astrilor, / cu trambita ingerului alb, / mi-a raspuns, / din cuvant, / POETUL." Pe Iosif Albu nu-l intereseaza modele poetice ale timpului, devenite pentru unii paleative ale unei gandiri abstracte. Purtator al pretiosului har, domnia sa demonstreaza un lucru atat de simplu: o armonioasa structura a limbajului devine o problema de talent: "Curand va bate vantul, / scuturand aerul de fluturi"; /"imi va fi mult prea dor / de rosul din mar / si de mirosul de vara / ce-ti creste in par" spune poetul in poemul "Aproape, in toamna". Gratia si fantezia, cristalizate prin limbaj, potenteaza acea putere de seductie a cuvantului prin puterea harului: "Luna coboara-n cuibar la culcare, / trei stanjeni vazusem / spre soare-rasare, / cand stelele noptii, clipind, adormeau, / lumini de lumini, / in joaca cu mieii zburdau." ("Somn intr-un spatiu neconventional") Sinteza starii aparte, prin senzatia poetica, mai bine spus prin emotia estetica, este o dovada ca poezia, arta a limbajului, are ca scop comunicarea abstractiilor lingvistice: "iar cerul albastru, incet, / sa ne cheme / pe mine, / pe tine, / calare pe vreme" ("Tutore pe intreaga planeta"); "Gradina lui s-a umplut de trifoi, / dar, peste noapte, / cineva l-a pradat / de a